Sunday, April 25, 2010

Comunicarea

Comunicarea este probabil la fel de veche ca si omenirea...despre foarte-foarte putine lucruri de pe lumea asta se poate spune acest lucru, dar totusi, comunicarea este de-o varsta cu civilizatia omeneasca. Indiferent ca omul preistoric sau cel de Neanderthal nu prea vorbeau cum vorbim noi astazi, totusi acea creatura era capabila sa articuleze niste sunete insotite de o anumita gestica si mimica...deci comunica cu cei din jurul sau.

Evident ca atunci comunicarea era foarte simpla. Fara sa fi trait acea perioada, cred totusi ca oamenii de atunci nu erau preocupati de prea multe “zorzoane” vocale sau lingvistice, ci doar exprimau, asa cum si traiau, nevoile de baza. Un extraordinar exemplu in acest sens poate fi considerat inceputul filmului “Odiseea spatiala 2001” a lui Stanley Kubrick. Cam despre asta este vorba.

Evident ca o data cu trecerea timpului si cu evolutia fiintei umane, cum era si firesc, comunicarea a evoluat si ea, piatra de hotar fiind inventarea scrisului. Din momentul in care a fost inventat scrisul, dupa parerea mea, s-a schimbat totul. Nu conteaza ca era vorba de hieroglifele egiptene, scrierea araba sau cea cuneiforma. Omul a inteles atunci ca se poate exprima in alt fel fata de cei din jurul lui. Ca ceea ce gandeste sau crede, odata sapate in piatra vor fi aflate, citite, comentate de foarte multi oameni mult timp de atunci inainte.

Nu mai indoiesc ca trecerea de la oralitate la scris a presupus o mare ruptura in societatile antice si ca aceasta schimbare nu s-a facut foarte lin sau fara convulsii...dar cel mai important lucru a fost acela ca niste oameni vizionari au inteles care era de fapt castigul scrisului si al comunicarii.

Prin intermediul scrisului comunicarea verbala, volatila, s-a transformat intr-o comunicare ce putea fi “inregistrata”...”stocata”...poate ca atunci s-a constientizat intr-adevar povara cuvantului si a insemnatatii sale, a raspunderii din spatele ideilor pe care le asterni pe piatra/papirus/piei/hartie.

Ar fi enorm de multe lucruri de spus despre lumina pe care a adus-o cuvantul scris, omenirii... despre inventia tiparului, ceea ce a condus la cresterea accesului la cuvantul scris si altor paturi de oameni in afara de clerici. Asta a insemnat in ultima instanta ca s-a dat omului de rand acces la informatie prin intermediul comunicarii scrise. Imi este clar ca nu am fi fost astazi ceea ce suntem in lipsa comunicarii si a evolutiei acesteia.

Dar care ar fi legatura cu lumea prezenta si de ce a fost necesara aceasta scurta istorie de mai sus? Pai ca sa nu uitam de unde am plecat. In toata istoria existentei sale comunicarea (in orice forma a sa si nu doar in cea scrisa) a avut rolul de a transmite informatii, idei, principii de la un individ la altul, de la o generatie la alta. Deci ca o concluzie fireasca putem spune fara tagada ca in spatele comunicarii exista continut.

Intre timp, comunicarea a trecut de la semnalele cu fum sau hieroglifele sapate in peretii piramidelor, la mijloacele electronice. In mai putin de 150 de ani omenirea a fost capabila sa inventeze telegraful, telefonul, cinematograful, radioul, televiziunea, internetul ca si instrumente pentru comunicare. Cuvantul scris a explodat prin intermediul cartilor, ziarelor si revistelor. Oricine poate recunoaste cu mana pe inima ca toate mijloacele enumerate mai sus au transformat comunicarea dintr-un act singular sau restrans intr-un fenomen global. Si totusi exista o senzatie de neimplinire...si nu cred ca sunt singurul care simte acest lucru. Senzatia mea este aceea ca, pe cat de mult au evoluat mijloacele moderne de comunicare, cu atat (direct proportional) s-a redus continutul din spatele comunicarii.

Uneori stau si ma gandesc ca este incredibil cum in cateva secunde, prin telefon, poti sa comunici cu cineva aflat in partea cealalta a planetei...cu doar 150 de ani in urma singura modalitate de comunicare pe o asemenea distanta o reprezenta banala scrisoare care putea sa faca pe drum (daca nu se pierdea) si cateva saptamani sau chiar luni.

Deci mijloacele moderne de comunicare au mai realizat un lucru extraordinar. Acela de a apropia oamenii, de a-i transforma intr-o mare comunitate planetara.

Insa lucrurile nu s-au oprit aici. Odata cu dezvoltarea exploziva a Internetului noi forme de comunicare s-au dezvoltat cu rapiditate. Avem acum blogg-ingul dar si micro blogg-ing (Twitter). Avem retelele de socializare (Facebook, Hi5, LinkedIN etc, etc) dar si jocuri pe PC care inlocuiesc viata reala creand comunitati virtuale (Second Life). Pentru oricine acest lucru ar echivala cu paradisul comunicarii…ar trebui sa fie armonia universala intre oameni…un fel de rai pe pamant…si totusi…

Si totusi nu e asa. O data cu evolutia atat de rapida acestor mijloace electronice, a evoluat (din nou) si comunicarea...si ma reintorc la problema continutului. Din pacate aceasta virtualizare a comunicarii a condus mai degraba si la virtualizarea mesajului transmis. Din punct de vedere cantitativ se comunica enorm...se scrie si se vorbeste non stop, dar despre...nimic. Cu toate ca avem la varful degetelor cea mai performanta tehnologie de pana acum, spunem si scriem niste banalitati ridicole...

Multi dintre cei care au devenit constienti de banalizarea si trivializarea (in sensul de comun, obisnuit) comunicarii s-au grabit sa dea vina pe tehnologie...PC-ul de fapt a spalat oamenii pe creier si i-a facut tembeli, superficiali pentru ca le mananca timpul iar oamenii nu mai au timp pentru cunoastere. Din punctul meu de vedere aceasta opinie este doar partial corecta...nu mijloacele au distrus comunicarea ci excesul de comunicare a distrus-o...am impresia ca oamenii nu au totusi atat de multe lucruri sa-si spuna unii altora, dar devenind atat de ieftin sa comunici inlocuim foarte usor continutul, deci calitatea, cu cantitatea...

Virtualizarea comunicarii a mai produs un rau...chiar mai mare decat cel al “diluarii” continutului. Acest rau se refera la instrainarea indivizilor. Poate ca aceste mijloace de comunicare au adus intr-adevar avantaje incredibile (imaginati-va viata de acum fara telefon mobil sau Internet), dar din pacate cei mai multi nu au fost capabili sa faca diferenta intre tehnologie (masina) ca si mijloc si spirit...si uite asa, pe nesimtite, am ajuns nu doar sa virtualizam comunicarea dintre noi, dar am ajuns sa ne virtualizam cu totul...adolescentii din ziua de azi prefera oricand retele de socializare batutului mingei in spatele blocului. Si cu toate ca ne-am apropiat atat de mult unii de altii, suntem mai singuri ca oricand. Pustiul de la etajul 3 are multi “prieteni” in Australia, Germania sau India, dar niciunul la el in cartier...”avatarul” lui din Second Life este de foarte mare succes iar pe Facebook are peste 500 de prieteni, dar in viata reala iese din casa o data pe saptamana...si nu-i place ce vede...iar daca incearca sa intre in vorba cu cineva de pe strada, constata ca nu se mai exprima asa de usor ca pe “mess”...incercand sa lege o prietenie reala cu o fata de varsta lui isi da seama ca e stangaci in comunicare...nu mai are la dispozitie “emoticon-uri” ca sa-l ajute sa-si exprime sentimentele...ce mai...un adevarat blestem e viata asta...si e atat de usor in “virtual”...

In aceste conditii, paradoxal, multi se intreaba de ce societatea actuala a ajuns sa fie atat de deprimata? De ce oamenii se simt atat de singuri cu toate ca sunt “inundati” in permanenta de comunicare? Pai poate din cauza faptului ca au uitat sa traiasca si sa interactioneze unii cu altii lasand acest lurcru in seama tehnologiei?!?

Poate ar trebui sa utilizam aceasta tehnologie extraordinara care ne sta la dispozitie doar pentru strictul necesar in ale comunicarii si sa lasam sentimentele sa se exprime asa cum stiu ele de atatea mii de ani...

12 comments:

  1. Este foarte adevarat, comunicam virtual prea mult. Si efectele incep sa se vada. Este suficient sa te uiti pe niste forum-uri pentru adolescenti ca sa vezi ca intocmai ca in filmul "Youth without youth", adolescentii de azi sufera o regresie rapida catre hieroglife :)(ma refer aici la niste prescurtari si semne care cred ca au inteles doar pt ei).
    Dar eu cred ca chiar daca continutul comunicarii virtuale, bazate pe toata aceasta tehnologie ar fi unul plin de inteles si sens, pana la urma problema nu ar fi mult diferita de cea de acum. Pentru ca cantitatea de care spuneai, chiar daca ar fi de calitate, nu mai lasa loc comunicarii si sentimentelor reale, care au nevoie sa fie traite si simtite. Toate acestea nu pot si nu vor putea fi vreodata inlocuite de nimic.

    ReplyDelete
  2. ..multe poate lega o vorba. si multe poate dezlega ea. in ce-l priveste pe amicul din planeta facebook...e tinar.inca.

    ReplyDelete
  3. @ Anca - Corect! Cam asta am incercat sa spun si eu.

    @Ioana - Amicul este de fapt unul generic...se refera de fapt la marea majoritate a celor care fac parte din generatiile care vin din urma...

    Va multumesc pentru comentarii si va doresc seara buna!

    ReplyDelete
  4. Daca imi permiti, as aduce si un argument etimologic pentru a sustine ideea ta legata de frumusetea comunicarii. Latinescul `"comunicare" a dat in romaneste "cuminecare" (vezi cuminecatura= impartasanie).

    In alta ordine de idei, nu as merge atat de departe cu tragismul conditiei umane in care "oamenii se simt atat de singuri cu toate ca sunt “inundati” in permanenta de comunicare". Si nici cu deja cliseul "generatiile care vin...".
    As vrea sa-ti mai spulber din pesimism, spunandu-ti ca tinerii se mai bat pe umarul pe care se sprijina sa si planga, sporovaiesc la o bere despre viata si despre dragoste si despre Dumnezeu si despre frumusetea lumii, citesc Sorescu si Borges si Plesu si inteleg, se uita la De ce trag clopotele, Mitica? si ii apuca rasul plansul. Vorbesc intruna si despre orice si vorbele lor au miez, sa stii. Asa sunt multi dintre elevii mei cei mari.
    Celor mici le spun cuvinte carora nu le cunosc intelesul si apoi le cer sa-l ghiceasca dupa sonoritate. Stii cum simt sensul lor? Suav, lalau, strident, atroce, le ghicesc intelesul fara gres si se bucura. Asta inseamna ca nu ne-am pierdut legatura cu cuvintele si simtim, inconstient, ca ele creeaza lumi.

    ReplyDelete
  5. @ Mihaela, in primul rand bine ai venit pe blogul meu! Argumentul tau etimologic este mai mult decat bine venit!

    Este superb ca unii tineri citesc Sorescu, Borges sau Plesu si se uita si poate chiar inteleg "De ce trag clopotele, Mitica?", dar din pacate (si asta am vrut sa spun de fapt in articolul asta, dar nu am insistat suficient) ei sunt o elita...sunt fff putini. Marea masa, din pacate, merge cu valul, iar valul ii duce prin consumerism spre globalizare...adica la pierderea identitatii. In niciun caz nu vreau sa sustin acel cliseu (asa cum ai spus si tu) ca generatiile care vin sunt inferioare celor trecute...nici vorba. Am vrut doar sa spun ca aceste generatii s-au nascut o data cu tehnologia moderna si o folosesc de la cele fragede varste si tot de la cele mai fragede varste au contact si cu spalarea intensiva a creierului, acest lucru neintamplandu-se generatiilor trecute din lipsa de acces la astfel de tehnologii.

    Mi-am propus sa nu inclin balanta in articolele mele. In niciun caz nu as vrea sa trec de niciuna din parti...optimism sau pesimism. Mi-as dori ca articolele mele sa interpreteze (prin filtrul observatiilor proprii, evident) strict realitatea intr-un mod cat mai realist cu putinta.

    Multumesc pentru comentariu si o saptamana usoara!

    ReplyDelete
  6. In primul rand, filtrul observatiilor noastre proprii nu reflecta strict realitatea, e doar o pretentie de realism. (a se vedea mitul pesterii)
    Banuiesc ca ai vazut Cercul Poetilor Disparuti si iti amintesti gestul copiilor de a se urca pe masa pentru a schimba perspectiva.
    In al doilea rand, consider ca generatia noastra (am vazut ca ai 34, eu am 32)e mai spalata pe creier decat asta. Una dintre cele mai mari erori ale perioadei comuniste a fost lectia uniformizarii. Ni s-a inradacinat atat de puternic in cap, incat, fara sa ne dam seama, o aplicam acum, poate cu o schimbare de semn, in sensul ca pretindem o uniformizare a bunului simt, a intelectualizarii, a spiritului civic, a tuturor lucrurilor bune de pe lumea asta.
    Cred foarte mult in liberul arbitru si in capacitatea fiecaruia de a se lasa spalat pe creier sau de a-si pastra libertatea de gandire. Nu tehnologiile moderne sunt vinovate, ci educatia, care vine de acasa(unde sunt oameni din generatia noastra)si din scoala (idem) .

    ReplyDelete
  7. Asa este...si generatia noastra a fost spalata pe creier de invatamantul comunist prin uniformizare asa cum ai spus si tu...numai ca pe vremea noastra, vacantele de vara ni le petreceam citind rafturi de carti. Asta era, in mod inconstient, o reactie de aparare si de contracarare a acelui regim de spalare a creierului...iar la TV nu prea se mai uita nimeni la acele 2 ore de program zilnic cu Ceausescu.

    Cu toate ca acum, aparent, individul si individualitatea sa sunt f importante pentru societatea moderna, cred totusi cu tarie ca se practica si mai intensiv (de data asta la nivel global) o uniformizare mult mai accentuata...gandeste-te ca pe vremea comunismului erau doar cateva tari oarecum similare in aceasta abordare a uniformizarii, acum insa democratia aducatoare de Coca Cola, McDonald's, Internet, cablu TV, iPhone etc are loc la scara planetara...si in SUA si in Europa si in China si in Africa de Sud, Australia, Brazilia sau Japonia...deci in culturi extrem de diferite.

    Suntem de asemenea de acord (am spus-o si in articol) ca nu tehnologia in sine este de vina pt spalarea creierului, dar cei care au decis utilizarea sa la nivel de masa (atat telefonia mobila cat si internetul au fost inventii cu scop militar) nu cred ca au facut-o cu scopul individualizarii noastre...ci din contra.

    ReplyDelete
  8. Citez dintr-un clasic in viata "Este superb ca unii tineri citesc Sorescu, Borges sau Plesu si se uita si poate chiar inteleg "De ce trag clopotele, Mitica?", dar din pacate (si asta am vrut sa spun de fapt in articolul asta, dar nu am insistat suficient) ei sunt o elita...sunt fff putini."
    Cred ca aluneci intr-un alt cliseu, acela al rezistentei prin cultura, impus de intelectualii din vremea comunista care rezistau prin cultura la carciuma de la Muzeul Literaturii. Si acestia care intr-adevar isi petreceau vacantele citind carti reprezinta tot o elita. Baietii din spatele blocului meu jucau noua pietre si baraj de dimineata pana seara si aveau fruntea senina, ca si cum ar fi trait sub un clopot de sticla si tavalugul istoriei nu i-ar fi luat si pe ei. Sa fim seriosi, intotdeauna exista doar o mica parte care-si construieste sinele pornind de la carti, filme sau de la meditatia tragica asupra conditiei umane.
    Si aceeasi mica parte este cea care impune clisee apocaliptice(culmea, aparatorii individualitatii si ai expresiei de sine!) de tipul "pericolele globalizarii", "generatia PRO", "cultura McDonalds". Cred ca unele lucruri nu sunt decat ceea ce sunt: Coca-cola este o bautura racoritoare ca Brifcorul, Icetea, etc, McDonalds este un loc unde se mananca prost si ieftin si cu bonuri de masa, Tvcablu este o chestie care iti permite sa vezi filme pe Cinemax si sa-l vezi pe Plesu la televizor, pericolele globalizarii sunt pericole care, ca orice pericol, pot fi evitate.
    As indrazni sa impun si eu un cliseu, ca noi suntem generatia Twin Peaks, care crede intotdeauna ca "bufnitele nu sunt ceea ce par a fi".

    ReplyDelete
  9. Buna,

    O sa intervin si si eu in discutie. Este un lucru cert ca un lucru poate fi vazut din mai multe puncte de vedere, ca exista o multime de perspective. Insa idee de "corectitudine" a vreuneia din ele este de la inceput falsa.
    Lucrurile exista, poti sa le vezi, sa te uiti la ele si sa le iei ca atare sau poti sa iti pui intrebari, sa pui la indoiala si sa incerci sa vezi dincolo de forma. Da, ok: exista McDonalds, exista televiziune, exista Coca-Cola si daca vrei si te multumeste poti sa te limitezi doar la aceste simple constatari. Sau poti sa te intrebi ceva mai mult, de unde a aparut aceasta nevoie de a manca prost si ieftin de exemplu, sa legi de context, sa faci legaturi, sa te intrebi, fara a avea pretentia de adevar absolut (care oricum nu exista) si fara a ramane atasat de vreun raspuns. Asta inseamna sa fii prezent, sa fii mai mult decat un corp, sa privesti dincolo de aparente si de ceea ce ti se spune, bineinteles fiind ancorat in realitate, avand un bun simt intelectual si fiind flexibil. Il cunosc pe Mihai si iti pot spune ca este in felul acesta.
    Insa “Pericolele globalizarii sunt pericole care, ca orice pericol, pot fi evitate.”?! Ca orice pericol?! Poti sa eviti sa mananci atat de multe e-uri?, poti sa eviti poluarea din orasul acesta?, poti sa eviti incalzirea globala si eventuala epuizare a resurselor?, poti sa eviti degradarea invatamantului si a pregatirii elevilor (a se vedea procentajul de absolvire de la bac precum si cel de la examenul de titularizare)?? Cred cu convingere ca puterea unui individ (subliniat individ) este ff limitata iar ideea aceasta ideala de control si incredere in puterea unui individ este potrivita, dar numai in mintea lui Dan Diaconescu si in cea a lui Becali:))
    Bufnitele sunt doar bufnite dar poate ca la lumina zilei le vedem usor diferit...

    O zi buna!

    ReplyDelete
  10. 1. Sunt de acord ca nu trebuie sa fii doar un corp care trece prin realitate fara sa o investigheze, dar de aici si pana la a trece dincolo de crusta unui hamburger sau de spuma unei racoritoare e cale lunga. Cand cumpar o cola sau un hamburger, stiu ca nu-mi cumpar umorul si prietenii si bunastarea si fericirea, asa cum imi arata reclama (deci, imaginea acestor produse), ci ca-mi fac ficatii praf. Cand Protv a postulat existenta unei generatii Pro, nu m-am grabit sa-i fac pe plac si sa-i preiau gogorita, nici proliferand-o nici blamand-o. Pur si simplu, pentru ca o generatie pro nu exista si nu a existat. Pentru ca realitatea este mai mult decat un birou de papetarie care sa ne furnizeze etichete pentru orice. E complexa si are multe aspecte! Unele merita sa-ti increteasca fruntea, altele nu!
    2. Trecand la al treilea paragraf din comentariul tau, nu stiam ca globalizarea este vinovata pentru poluarea Bucurestiului si pentru degradarea invatamantului romanesc. Pericolele despre care vorbea Mihai si pe marginea carora glosam erau pierderea identitatii si criza comunicarii. In legatura cu acestea spuneam ca nu ar strica o schimbare de perspectiva. In copilarie imi placea la nebunie sa ma uit la negativul fotografiilor, dar in paginile albumului adastau doar pozele colorate frumos. Cu alte cuvinte, cand ma gandesc la globalizare imi vin in minte si altele. De pilda, mobilitatea studentilor, posibilitatea unui elev al meu de a merge la Berlin sa devina specialist in primul paragraf din Descartes, a altuia de a merge la Barcelona sa studieze arhitectura, a altuia de a merge la Paris sa faca psihologie si informatica. Si nu pentru ca sunt plozii lui Becali sau ai lui DD, ci pentru ca aia au un sistem de imprumut pentru studii sau pentru ca elevii astia, asa prost pregatiti cum sunt ei, au obtinut o bursa in urma unei tone de interviuri in engleza si germana (globalizarea, bat-o vina!).
    3. Cat despre pericolele pe care le enumerai, unele chiar pot fi evitate. Poti sa renunti la Bucurestiul asta poluat, globalizat si globalizant, sa te muti la tara fara TV cablu, sa-ti faci o gradinuta, sa mananci castraveti. Cu cerul senin deasupra ta si legea morala in tine.
    4. Nu cred ca libertatea si puterea unui individ sunt direct proportionale cu averea unui Becali sau DD. Puterea lor este una gonflabila si fasaie in ochii oricarui om cu scaun la cap.
    4.Ziua sau noaptea, o bufnita ramane o bufnita. Doar daca vorbesti despre o reprezentare a Atenei sau a lui Lilith sau a zeitei sumeriene a mortii, o bufnita este mai mult decat o bufnita.

    ReplyDelete
  11. :)) Cred ca un zambet e cel mai potrivit si ca toata aceasta discutie si-a atins scopul. In definitiv fiecare cred ca si-a expus propria perspectiva. Dincolo de asta ramane doar putinta sau neputinta de a accepta un punct de vedere diferit si un joc al orgoliilor.

    Numai bine!

    ReplyDelete
  12. Din motive de program incarcat, nu am mai apucat sa intru pe blog cam din weekend, asa incat imi cer scuze pentru raspunsul intarziat.

    Nu poate decat sa ma bucure faptul ca articolul meu a nascut o asemenea dezbatere. Asta inseamna ca prin cele ce am scris acolo am atins o coarda sensibila a multora dintre cei care citesc acest blog.

    De asemenea ma bucura si faptul ca ati venit fiecare cu atat de multe argumente. Asta inseamna in definitiv sa-ti sustii in mod intelectual punctul propriu de vedere si nu lipsa de continut pe care o vedem zilnic pe canalele media.

    Va multumesc inca o data pentru interesul manifestat fata de tema acestui articol si va urez sa aveti o saptamana usoara in continuare! :)

    ReplyDelete