La fel ca si in articolul anterior in care ma refeream la infrastructura Romaniei si la faptul ca practic toata lumea vorbeste in tara asta de problemele infrastucturii, de cele mai multe ori superficial si cu minimalizarea impactului acesteia in economie, cam acelasi lucru se intampla si cu criza economica.
Daca pe la inceputurile ei evidente (adica prin septembrie-octombrie 2008), inceputul real al crizei fiind totusi cu un an inainte, cand bursele de valori se prabuseau ca piesele de domino (inclusiv Bursa de la Bucuresti) politicienii nostri inca afisau, cu nesmitirea lor caracteristica, un optimism exagerat care nu avea la baza nimic. Era perioada in care se vorbea pe soptite de criza de la altii si cu voce tare de faptul ca Romania va fi ocolita in cea mai mare parte de efectele sale. De parca Romania traia sub un glob de sticla, complet izolata de tot ce era in jurul sau. Dar evident ca populismul acesta ieftin isi avea explicatia nu doar in incompetenta alesilor cat mai ales in faptul ca tara era in campanie electorala...adica acel moment cand se fac foarte multe pomeni si promisiuni fara nicio acoperire si cand se ascunde gunoul sub covor, de dragul de a mai sta inca o tura la putere.
Evident ca dupa aceea lucrurile au mers din rau-in-mai-rau. Pentru ca, ce nu intelesese clasa politica era un fapt simplu...criza financiara (precursoarea crizei economice) i-a facut pe marii investitori (adica cei care ruleaza zeci si sute de miliarde de euro la nivel planetar) sa-si retraga brusc investitiile din toate tarile asa zis emergente si sa se intoarca cu diponbilitatile, atatea cate mai erau, in tarile lor de bastina (in special in SUA). De ce? Pentru SUA absorbeau prin bond-uri si alte instrumente banii din piata mondiala la dobanzi foarte bune oferind risc scazut investitorilor. Si uite asa finantarile s-au redus simtitor, inclusiv pentru Romania. Coroborat si cu inrautatirea rating-ului de tara, aceasta a insemnat ca Romania trebuia sa se finanteze din-ce-in-ce mai greu si mai scump de pe pietele internationale.
Acela a fost momentul cand actualul Guvern (la imboldul BNR) a ajuns la concluzia ca imprumutul de la UE+FMI este mai mult decat necesar. Dar acel imprumut nu a rezolvat nici pe de parte problema. Acei 20 de miliarde nu au ajuns in totalitate in conturile Romaniei deoarece, ca intotdeauna, banii sunt eliberati in transe NUMAI cand respectivii se conving ca au fost indeplinite conditiile descrise in memorandum. Si uite asa, ca sa-si poata finanta deficitul bugetar aparut in urma colectarii din-ce-in-ce mai reduse de taxe si impozite pe fondul somajului in crestere si a reducerii activitatii/ falimentului unui numar impresionant de companii si IMM-uri, Guvernul a apelat agresiv la imprumuturile de pe piata interna (adica de la bancile comerciale) ca sa poata plati salariile din sectorul bugetar si pensiile.
Unii vor spune ca nu este nimic ingrijorator...acest tip de exercitiu se practica peste tot in lume. Asa este. Ingrijoratoare sunt insa sumele cu care se imprumuta Ministerul de Finante. In jur de 1 miliard de euro pe luna! Se spune ca nevoia de finantare a deficitului este pana la sfarsitul acestui an de inca 9 miliarde de euro!! Adunand toate acest sume si cu imprumutul de la UE+FMI (pe care vom incepe sa-l rambursam de la anul) vom vedea ca statul roman este supra-indatorat.
Sirul vestilor rele nu se opreste insa aici. Productia industriala (siderurgica, metalurgica, chimica etc) a scazut puternic in primele 6 luni ale anului pe fondul comenzilor foarte mici atat de la export cat si din piata interna. Sectorul constructiilor s-a prabusit si se pare ca recolta nu va fi extraordinara. Blocajul economic (al platilor) a ajuns si el la un nivel foarte ridicat. In plus, suntem (din nou!) in an electoral iar in toamna se vor produce mai mult ca sigur derapaje din cauza promisiunilor electorale.
Masurile de relansare economica luate de Guvern pana acum nu produs niciun rezultat. Nici nu avea cum intr-un timp asa de scurt. Asa cum am mai spus in articole anterioare nu cred ca programe precum “Rabla”, “Prima Casa”, “Primul siloz”, “Constructia de autostrazi”, “Reabilitarea termica a locuintelor”, chiar daca arata minunat pe hartie, vor scoate economia Romaniei din criza deorece sunt programe care se adreseaza unor industrii cu viteza de rotatie lenta a capitalului si care produc efecte dupa 1-2 sau chiar mai multi ani.
Parerea mea personala este ca, din pacate, varful de criza inca nu a fost atins in Romania si cel mai probabil acest lucru se va petrece in lunile ce vor urma. Semestrul doi al acestui an nu va fi deloc mai usor decat primul, ba din contra in economie fiind deja creat un cerc vicios (productie scazuta pe fondul cererii scazute produce efectele deja cunoscute). Totusi temerea mea cea mai mare se leaga de sfarsitul acestui an. Oare va (mai) reusi BNR-ul si de data asta sa evite intrarea tarii in incapacitate de plata?
Nu trebuie uitat nici faptul ca daca Basescu nu se realege in noiembrie, in mod sigur se va schimba si configuratia puterii, PDL-ul urmand sa iasa de la guvernare si sa mearga la DNA (ca sa continuam astfel la nesfarsit campania electorala in care ne aflam de 20 de ani).
Poate cineva in conditiile acestea sa mai faca previziuni realiste cu privire la cum va arata economia in 2010? Eu cred ca nu. Un singur lucru mi se pare cert in acest moment referitor la 2010. Odata incheiat capitolul cu alegerile, in mod sigur se va modifica fiscalitatea pentru anul urmator. Evident ca singurele 2 impozite si taxe cu contributie majora la bugetul statului a caror majorare va produce efecte vizibile si imediate asupra bugetului sunt TVA-ul si Flat tax-ul de 16%, asa ca veniturile reale ne vor scade si mai mult la anul.
Saturday, July 25, 2009
Sunday, July 19, 2009
Infrastructura si nu numai...
Stiu ca este o tema pe care s-a vorbit si s-a scris enorm in ultimii ani. M-a determinat sa scriu acest articol faptul ca ma uit in acest moment la TV pe un canal de stiri si vad ca pe drumul spre mare coada de masini se intinde pe foarte multi km, dar cel mai mult m-a determinat sa scriu acest articol faptul ca suntem in 2009...in numai cateva luni de zile se implinesc 20 de ani de la evenimentele din 1989 (pe care unii inca le mai numesc, cu naivitate, Revolutie) si mi se pare ca suntem intr-o stare mai jalnica decat oricand.
Aproape toata lumea vorbeste in tara asta despre infrastructura referindu-se, destul de superficial, la drumuri nationale, autostrazi si poduri.Totusi infrastructura inseamna ceva mai mult decat atat. Nu doar infrastructura de conectare a oraselor Romaniei este subdezvoltata si ramasa in urma cu vreo 50-100 de ani fata de lumea civilizata spre care tindem, dar si infrastructura interna a oraselor este intr-o stare deplorabila.
Este suficient sa ne referim la Bucuresti si la infrastructura acestuia ca sa acoperim cam toata cazuistica in materie. Este adevarat, sunt orase de provincie (mai mici sau mai mari) unde situatia infrastructurii este chiar mai precara decat in Bucuresti, dar totusi parerea mea este ca Bucurestiul prin dimensiunile sale si a problemelor sale este mai mult decat reprezentativ la scara nationala.
Cand vine vorba de Bucuresti, cea mai mare parte dintre statistici sunt infioratoare pentru capitala celei de a 7-a tari ca si dimensiuni din UE. In Bucurestiul anului 2009 aproximativ 20% din drumurile secundare sunt inca de...PAMANT!! Da ati citit bine. Nu sunt nici macar pietruite. Este orasul in care nu exista apa curenta, canalizare sau gaze in cartierele periferice (ma refer aici la cartierele de case). Din pacate si aceste zone ale nimanui tot din orasul asta fac parte, iar oamenii care locuiesc in acele cartiere tot pentru Bucuresti platesc impozite si taxe, cu toate ca beneficiaza de un trai similar celui din secolul al XV-lea... Poate ca ar trebui sa se accepte odata pentru totdeauna ca orasul asta nu inseamna doar Calea Victoriei, Dorobanti si cele cateva mall-uri in care cocalarii si pitipoancele lor se simt ca pestii in apa.
Nu as vrea sa mai intru in detalii referitoare la modul cum s-a “dezvoltat” acest oras in ultimii ani. Hotia si haosul total au dominat si au reusit practic sa sufoce un oras deja foarte aglomerat. De ce se sufoca ascest oras ? Nu neaparat din cauza numarului de locuitori (oficial 2,2 milioane, neoficial peste 3 milioane), ci din cauza suprafetei mult prea mici raportata la numarul de locuitori si a dezvoltarii urbanistice lipsita de orice viziune pe termen lung.
Cam ce s-a schimbat in Bucuresti in ultimii 20 ani ? Pai din punct de vedere al infrastructurii rutiere, practic nimic. Folosim aceleasi sosele, bulevarde, strazi si alei de pe vremea lui Ceausescu care sunt fie carpite fie asfaltate la un numar de ani. Cel mai multe schimbari au venit din zona constructiilor civile atat pe segmentul rezidential cat si pe cel de office. Aceste schimbari s-au produs pe fondul demolarii si relocarii multor fabrici din Bucuresti (un gest firesc) pe amplasamentul carora au aparut blocuri cu foarte multe etaje...care nu au facut altceva decat sa creasca densitatea in acest oras. Nu trebuie uitate nici imobilele de birouri care au rasarit, pe locul unor case (unele monumente de arhitectura) ca ciupercile dupa ploaie, fix in zonele centrale si cele mai aglomerate ale orasului.
Deci populatia orasului a crescut, numarul masinilor a crescut exponential, numarul celor care fac naveta din zonele limitrofe orasului pentru a lucra sau studia pe timpul zilei a crescut foarte mult si toate acestea pe aceiasi infrastructura. Aceleasi drumuri, aceleasi intrari in Bucuresti, acelasi sisteme de transport in comun paralizat de traficul zilnic. Apropo de toate acestea, zilele trecute s-a consumat prin media o gluma de un prost gust absolut: cu foarte mult fast si agitatie au fost redenumite 8 statii de metrou (din care una nici macar nu exista fiind in stadiul de proiect!!)...si mi s-a facut foarte sila...mi s-a facut intr-atat de sila incat mi-am amintit ca acest metrou a fost construit practic in proportie de peste 95% din ceea ce este in prezent pe vremea odiosului, crudului si nemilosului dictator si tiran Nicolae Ceausescu..intr-un interval de atentie...20 de ani! Iar golanii astia nenorociti defilau printr-o gara de metrou (probabil pentru prima oara in viata lor) veseli si cu gurile pana la urechi clamand pe 15 televiziuni in paralel, realizarea extraordinara de a schimba numele a 8 gari de metrou!! Si totusi persista o intrebare in capul meu: oare in ce tara traim??? Este vis sau realitate?!?! Pana unde poate merge tupeul acestor derbedei si lepadaturi?
Incheind pe scurt capitolul Bucuresti (daca ar fi sa abordez punctual problemele de infrastructura ale acestui oras, probabil ca va trebui sa scriu o carte de cel putin 2.000 de pagini) putem sa extindem fara prea mari probleme acest model la scara nationala, situatia fiind aceiasi.
Faceam mai devremen comparatia ca pe vremea lui Ceausescu intr-un interval de 20 de ani s-a construit de la zero si aproape in totalitate metroul Bucurestean si ca in acelasi interval de timp animalele care se perinda pe la putere post 1989 au reusit doar sa redenumeasca 8 statii. Hai sa va mai dau un exemplu. Autostrada “Soarelui”. Cred ca putini dintre voi stiu ca planul initial si proiectul acestei autostrazi a fost facut pe la sfarsitul anilor ’80...deci tot pe vremea lui Ceausescu...insa toti stiti ca se construieste la aceasta autostrada de vreo 20 de ani si evident ca nu este finalizata. Mai sunt de facut vreo 75 de km!! Tot pentru comparatie trebuie mentionat ca piramida lui Kheops (cea mai mare din Egipt si din lume) a fost construita tot in...20 de ani...iar noi nu suntem in stare sa finalizam o amarata de sosea in plin camp !!(terenul nu prezinta niciun fel de dificultati).
Iar exemplele astea pot continua la nesfarsit. Tot zilele astea si tot dupa 20 de ani se vorbeste din-ce-in-ce mai mult despre resuscitarea Canalului Dunare-Marea Neagra-Bucuresti. Realizat si acesta pe vremea lui Ceausesc in proportie de peste 70-80% si abandonat dupa aceea.
As vrea sa inchei acest articol cu un foarte mare semn de intrebare.
In anul 1989 eu aveam aproape 14 ani...deci in niciun caz nu pot fi banuit de orientari ceausiste sau de nostalgie si nici de spalarea creierului in vreun fel. Dar nu pot sa nu remarc un lucru si nu pot sa nu va cer sa reflectati la acesta: Oameni buni, si dupa 20 de ani folosim in proportie de peste 95% infrastructura construita pe vremea regimului de trista amintire. Nu aveti senzatia ca si mine ca acesti 20 de ani, care fost incredibil de agitati, stresanti si apasatori pentru noi toti, au trecut degeaba? Ca nu am realizat practic nimic? Ca nu am facut nimic in plus? Nu aveti un sentiment ciudat cand va ganditi ca (o mare parte dintre voi) locuiti intr-un bloc ceausist, ati invatat intr-un liceu ceausist, mergeti pe drumuri ceausiste, va cazati la mare intr-un hotel ceausist? Ca practic in afara de McDonald’s, Coca Cola, televiziune prin cablu si in general tot ce este legat de societatea de consum nu s-a schimbat absolut nimic? Ca in doar 10-15 ani ne-am transformat intr-o simpla masa de consumatori lobotomizati care nu (mai) produce nimic?
Suna cumva trist? Ingrijorator? Nici pe departe...cu adevarat ingrijoratoare mi se pare intrebarea finala: Unde vom ajunge daca vom merge in continuare pe acest drum si in acest ritm? Cum va arata viitorul acestei natii?
Aproape toata lumea vorbeste in tara asta despre infrastructura referindu-se, destul de superficial, la drumuri nationale, autostrazi si poduri.Totusi infrastructura inseamna ceva mai mult decat atat. Nu doar infrastructura de conectare a oraselor Romaniei este subdezvoltata si ramasa in urma cu vreo 50-100 de ani fata de lumea civilizata spre care tindem, dar si infrastructura interna a oraselor este intr-o stare deplorabila.
Este suficient sa ne referim la Bucuresti si la infrastructura acestuia ca sa acoperim cam toata cazuistica in materie. Este adevarat, sunt orase de provincie (mai mici sau mai mari) unde situatia infrastructurii este chiar mai precara decat in Bucuresti, dar totusi parerea mea este ca Bucurestiul prin dimensiunile sale si a problemelor sale este mai mult decat reprezentativ la scara nationala.
Cand vine vorba de Bucuresti, cea mai mare parte dintre statistici sunt infioratoare pentru capitala celei de a 7-a tari ca si dimensiuni din UE. In Bucurestiul anului 2009 aproximativ 20% din drumurile secundare sunt inca de...PAMANT!! Da ati citit bine. Nu sunt nici macar pietruite. Este orasul in care nu exista apa curenta, canalizare sau gaze in cartierele periferice (ma refer aici la cartierele de case). Din pacate si aceste zone ale nimanui tot din orasul asta fac parte, iar oamenii care locuiesc in acele cartiere tot pentru Bucuresti platesc impozite si taxe, cu toate ca beneficiaza de un trai similar celui din secolul al XV-lea... Poate ca ar trebui sa se accepte odata pentru totdeauna ca orasul asta nu inseamna doar Calea Victoriei, Dorobanti si cele cateva mall-uri in care cocalarii si pitipoancele lor se simt ca pestii in apa.
Nu as vrea sa mai intru in detalii referitoare la modul cum s-a “dezvoltat” acest oras in ultimii ani. Hotia si haosul total au dominat si au reusit practic sa sufoce un oras deja foarte aglomerat. De ce se sufoca ascest oras ? Nu neaparat din cauza numarului de locuitori (oficial 2,2 milioane, neoficial peste 3 milioane), ci din cauza suprafetei mult prea mici raportata la numarul de locuitori si a dezvoltarii urbanistice lipsita de orice viziune pe termen lung.
Cam ce s-a schimbat in Bucuresti in ultimii 20 ani ? Pai din punct de vedere al infrastructurii rutiere, practic nimic. Folosim aceleasi sosele, bulevarde, strazi si alei de pe vremea lui Ceausescu care sunt fie carpite fie asfaltate la un numar de ani. Cel mai multe schimbari au venit din zona constructiilor civile atat pe segmentul rezidential cat si pe cel de office. Aceste schimbari s-au produs pe fondul demolarii si relocarii multor fabrici din Bucuresti (un gest firesc) pe amplasamentul carora au aparut blocuri cu foarte multe etaje...care nu au facut altceva decat sa creasca densitatea in acest oras. Nu trebuie uitate nici imobilele de birouri care au rasarit, pe locul unor case (unele monumente de arhitectura) ca ciupercile dupa ploaie, fix in zonele centrale si cele mai aglomerate ale orasului.
Deci populatia orasului a crescut, numarul masinilor a crescut exponential, numarul celor care fac naveta din zonele limitrofe orasului pentru a lucra sau studia pe timpul zilei a crescut foarte mult si toate acestea pe aceiasi infrastructura. Aceleasi drumuri, aceleasi intrari in Bucuresti, acelasi sisteme de transport in comun paralizat de traficul zilnic. Apropo de toate acestea, zilele trecute s-a consumat prin media o gluma de un prost gust absolut: cu foarte mult fast si agitatie au fost redenumite 8 statii de metrou (din care una nici macar nu exista fiind in stadiul de proiect!!)...si mi s-a facut foarte sila...mi s-a facut intr-atat de sila incat mi-am amintit ca acest metrou a fost construit practic in proportie de peste 95% din ceea ce este in prezent pe vremea odiosului, crudului si nemilosului dictator si tiran Nicolae Ceausescu..intr-un interval de atentie...20 de ani! Iar golanii astia nenorociti defilau printr-o gara de metrou (probabil pentru prima oara in viata lor) veseli si cu gurile pana la urechi clamand pe 15 televiziuni in paralel, realizarea extraordinara de a schimba numele a 8 gari de metrou!! Si totusi persista o intrebare in capul meu: oare in ce tara traim??? Este vis sau realitate?!?! Pana unde poate merge tupeul acestor derbedei si lepadaturi?
Incheind pe scurt capitolul Bucuresti (daca ar fi sa abordez punctual problemele de infrastructura ale acestui oras, probabil ca va trebui sa scriu o carte de cel putin 2.000 de pagini) putem sa extindem fara prea mari probleme acest model la scara nationala, situatia fiind aceiasi.
Faceam mai devremen comparatia ca pe vremea lui Ceausescu intr-un interval de 20 de ani s-a construit de la zero si aproape in totalitate metroul Bucurestean si ca in acelasi interval de timp animalele care se perinda pe la putere post 1989 au reusit doar sa redenumeasca 8 statii. Hai sa va mai dau un exemplu. Autostrada “Soarelui”. Cred ca putini dintre voi stiu ca planul initial si proiectul acestei autostrazi a fost facut pe la sfarsitul anilor ’80...deci tot pe vremea lui Ceausescu...insa toti stiti ca se construieste la aceasta autostrada de vreo 20 de ani si evident ca nu este finalizata. Mai sunt de facut vreo 75 de km!! Tot pentru comparatie trebuie mentionat ca piramida lui Kheops (cea mai mare din Egipt si din lume) a fost construita tot in...20 de ani...iar noi nu suntem in stare sa finalizam o amarata de sosea in plin camp !!(terenul nu prezinta niciun fel de dificultati).
Iar exemplele astea pot continua la nesfarsit. Tot zilele astea si tot dupa 20 de ani se vorbeste din-ce-in-ce mai mult despre resuscitarea Canalului Dunare-Marea Neagra-Bucuresti. Realizat si acesta pe vremea lui Ceausesc in proportie de peste 70-80% si abandonat dupa aceea.
As vrea sa inchei acest articol cu un foarte mare semn de intrebare.
In anul 1989 eu aveam aproape 14 ani...deci in niciun caz nu pot fi banuit de orientari ceausiste sau de nostalgie si nici de spalarea creierului in vreun fel. Dar nu pot sa nu remarc un lucru si nu pot sa nu va cer sa reflectati la acesta: Oameni buni, si dupa 20 de ani folosim in proportie de peste 95% infrastructura construita pe vremea regimului de trista amintire. Nu aveti senzatia ca si mine ca acesti 20 de ani, care fost incredibil de agitati, stresanti si apasatori pentru noi toti, au trecut degeaba? Ca nu am realizat practic nimic? Ca nu am facut nimic in plus? Nu aveti un sentiment ciudat cand va ganditi ca (o mare parte dintre voi) locuiti intr-un bloc ceausist, ati invatat intr-un liceu ceausist, mergeti pe drumuri ceausiste, va cazati la mare intr-un hotel ceausist? Ca practic in afara de McDonald’s, Coca Cola, televiziune prin cablu si in general tot ce este legat de societatea de consum nu s-a schimbat absolut nimic? Ca in doar 10-15 ani ne-am transformat intr-o simpla masa de consumatori lobotomizati care nu (mai) produce nimic?
Suna cumva trist? Ingrijorator? Nici pe departe...cu adevarat ingrijoratoare mi se pare intrebarea finala: Unde vom ajunge daca vom merge in continuare pe acest drum si in acest ritm? Cum va arata viitorul acestei natii?
Sunday, July 5, 2009
Politist, Adjectiv = FILM!
Am fost deunazi la cinema si am vazut cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu. Este vorba de “Politist, Adjectiv”. Am mers la cinema cu asteptari mari si cu inima stransa...mi se intampla la fel de fiecare data. Cu inima stransa de frica sa nu plec dezamagit.
Dar nu a fost asa. Filmul poate ca este un pic prea lung, dar marturisesc ca nu m-a plictisit niciun moment. Era necesar sa fie asa...sa ne introduca in atmosfera specifica munii de politist a personajului principal interpretat (bine, ca de obicei) de Dragos Bucur.
Firul asa zis epic al acestui film este doar un pretext...dialogurile sunt, de fapt, cheia filmului. Sunt savuroase si extrem de sofisticate pentru niste oameni totusi banali. Tocmai aici intervine maiestria lui Porumboiu (regizor si scenarist). La fel ca si in “A fost sau nu a fost”, filmul este despre oameni normali, dintr-un mic oras de provincie din Romania (Vaslui), in care nu prea se intampla nimic iar Politia locala nu se poate ocupa decat cu lucruri mici.
Nu am de gand sa va povestesc actiunea filmului si cu atat mai putin dialogurile extraordinare dintre personaje. As vrea numai sa va fac sa va imaginati urmatoarea scena: actiunea se petrece in biroul Comandantului sectiei de Politie (intepretat exceptional de Vlad Ivanov), iar in cadru sunt 3 personaje: Comandantul, politistul tanar (Dragos Bucur) care inca mai crede ca are constiinta si politistul in varsta depasit de evenimentele din jurul sau.
Dupa ce Politistul tanar ii expune Comandantului cazul la care lucra, acesta din urma ii solicita incheierea rapida a cazului printr-un flagrant. Numai ca Politistul tanar se opune tocmai la imboldul contiintei proprii. Urmeaza momente superbe in care Comandantul il pune pe tanar sa caute, sa citeasca din DEX si sa inteleaga sensul unor cuvinte precum: Constiinta, Lege, Morala intr-o inlantuire perfect logica. Politistul tanar este bulversat de definitiile gasite si mai ales de rationamentele Comandantului care isi incheie apoteotic demonstratia minutioasa spunand (atentie!):
- Comandantul: Voi stiti cum se numeste ce am facut eu cu voi acum?
- Cei doi: Nu dom’ Comandant. Cum se numeste ?
- Comandantul: Se numeste Maieutica, ma!
...si toate aceste discutii aveau loc intr-o sectie de Politie din Vaslui... -:)))
Va las sa descoperiti singuri restul dialogurilor si ideilor transmise. Mergeti la cinema sa vedeti “Politist, Adjectiv”. Merita!!
Dar nu a fost asa. Filmul poate ca este un pic prea lung, dar marturisesc ca nu m-a plictisit niciun moment. Era necesar sa fie asa...sa ne introduca in atmosfera specifica munii de politist a personajului principal interpretat (bine, ca de obicei) de Dragos Bucur.
Firul asa zis epic al acestui film este doar un pretext...dialogurile sunt, de fapt, cheia filmului. Sunt savuroase si extrem de sofisticate pentru niste oameni totusi banali. Tocmai aici intervine maiestria lui Porumboiu (regizor si scenarist). La fel ca si in “A fost sau nu a fost”, filmul este despre oameni normali, dintr-un mic oras de provincie din Romania (Vaslui), in care nu prea se intampla nimic iar Politia locala nu se poate ocupa decat cu lucruri mici.
Nu am de gand sa va povestesc actiunea filmului si cu atat mai putin dialogurile extraordinare dintre personaje. As vrea numai sa va fac sa va imaginati urmatoarea scena: actiunea se petrece in biroul Comandantului sectiei de Politie (intepretat exceptional de Vlad Ivanov), iar in cadru sunt 3 personaje: Comandantul, politistul tanar (Dragos Bucur) care inca mai crede ca are constiinta si politistul in varsta depasit de evenimentele din jurul sau.
Dupa ce Politistul tanar ii expune Comandantului cazul la care lucra, acesta din urma ii solicita incheierea rapida a cazului printr-un flagrant. Numai ca Politistul tanar se opune tocmai la imboldul contiintei proprii. Urmeaza momente superbe in care Comandantul il pune pe tanar sa caute, sa citeasca din DEX si sa inteleaga sensul unor cuvinte precum: Constiinta, Lege, Morala intr-o inlantuire perfect logica. Politistul tanar este bulversat de definitiile gasite si mai ales de rationamentele Comandantului care isi incheie apoteotic demonstratia minutioasa spunand (atentie!):
- Comandantul: Voi stiti cum se numeste ce am facut eu cu voi acum?
- Cei doi: Nu dom’ Comandant. Cum se numeste ?
- Comandantul: Se numeste Maieutica, ma!
...si toate aceste discutii aveau loc intr-o sectie de Politie din Vaslui... -:)))
Va las sa descoperiti singuri restul dialogurilor si ideilor transmise. Mergeti la cinema sa vedeti “Politist, Adjectiv”. Merita!!
Subscribe to:
Posts (Atom)
