Infrastructura si nu numai...

Stiu ca este o tema pe care s-a vorbit si s-a scris enorm in ultimii ani. M-a determinat sa scriu acest articol faptul ca ma uit in acest moment la TV pe un canal de stiri si vad ca pe drumul spre mare coada de masini se intinde pe foarte multi km, dar cel mai mult m-a determinat sa scriu acest articol faptul ca suntem in 2009...in numai cateva luni de zile se implinesc 20 de ani de la evenimentele din 1989 (pe care unii inca le mai numesc, cu naivitate, Revolutie) si mi se pare ca suntem intr-o stare mai jalnica decat oricand.

Aproape toata lumea vorbeste in tara asta despre infrastructura referindu-se, destul de superficial, la drumuri nationale, autostrazi si poduri.Totusi infrastructura inseamna ceva mai mult decat atat. Nu doar infrastructura de conectare a oraselor Romaniei este subdezvoltata si ramasa in urma cu vreo 50-100 de ani fata de lumea civilizata spre care tindem, dar si infrastructura interna a oraselor este intr-o stare deplorabila.

Este suficient sa ne referim la Bucuresti si la infrastructura acestuia ca sa acoperim cam toata cazuistica in materie. Este adevarat, sunt orase de provincie (mai mici sau mai mari) unde situatia infrastructurii este chiar mai precara decat in Bucuresti, dar totusi parerea mea este ca Bucurestiul prin dimensiunile sale si a problemelor sale este mai mult decat reprezentativ la scara nationala.

Cand vine vorba de Bucuresti, cea mai mare parte dintre statistici sunt infioratoare pentru capitala celei de a 7-a tari ca si dimensiuni din UE. In Bucurestiul anului 2009 aproximativ 20% din drumurile secundare sunt inca de...PAMANT!! Da ati citit bine. Nu sunt nici macar pietruite. Este orasul in care nu exista apa curenta, canalizare sau gaze in cartierele periferice (ma refer aici la cartierele de case). Din pacate si aceste zone ale nimanui tot din orasul asta fac parte, iar oamenii care locuiesc in acele cartiere tot pentru Bucuresti platesc impozite si taxe, cu toate ca beneficiaza de un trai similar celui din secolul al XV-lea... Poate ca ar trebui sa se accepte odata pentru totdeauna ca orasul asta nu inseamna doar Calea Victoriei, Dorobanti si cele cateva mall-uri in care cocalarii si pitipoancele lor se simt ca pestii in apa.

Nu as vrea sa mai intru in detalii referitoare la modul cum s-a “dezvoltat” acest oras in ultimii ani. Hotia si haosul total au dominat si au reusit practic sa sufoce un oras deja foarte aglomerat. De ce se sufoca ascest oras ? Nu neaparat din cauza numarului de locuitori (oficial 2,2 milioane, neoficial peste 3 milioane), ci din cauza suprafetei mult prea mici raportata la numarul de locuitori si a dezvoltarii urbanistice lipsita de orice viziune pe termen lung.

Cam ce s-a schimbat in Bucuresti in ultimii 20 ani ? Pai din punct de vedere al infrastructurii rutiere, practic nimic. Folosim aceleasi sosele, bulevarde, strazi si alei de pe vremea lui Ceausescu care sunt fie carpite fie asfaltate la un numar de ani. Cel mai multe schimbari au venit din zona constructiilor civile atat pe segmentul rezidential cat si pe cel de office. Aceste schimbari s-au produs pe fondul demolarii si relocarii multor fabrici din Bucuresti (un gest firesc) pe amplasamentul carora au aparut blocuri cu foarte multe etaje...care nu au facut altceva decat sa creasca densitatea in acest oras. Nu trebuie uitate nici imobilele de birouri care au rasarit, pe locul unor case (unele monumente de arhitectura) ca ciupercile dupa ploaie, fix in zonele centrale si cele mai aglomerate ale orasului.

Deci populatia orasului a crescut, numarul masinilor a crescut exponential, numarul celor care fac naveta din zonele limitrofe orasului pentru a lucra sau studia pe timpul zilei a crescut foarte mult si toate acestea pe aceiasi infrastructura. Aceleasi drumuri, aceleasi intrari in Bucuresti, acelasi sisteme de transport in comun paralizat de traficul zilnic. Apropo de toate acestea, zilele trecute s-a consumat prin media o gluma de un prost gust absolut: cu foarte mult fast si agitatie au fost redenumite 8 statii de metrou (din care una nici macar nu exista fiind in stadiul de proiect!!)...si mi s-a facut foarte sila...mi s-a facut intr-atat de sila incat mi-am amintit ca acest metrou a fost construit practic in proportie de peste 95% din ceea ce este in prezent pe vremea odiosului, crudului si nemilosului dictator si tiran Nicolae Ceausescu..intr-un interval de atentie...20 de ani! Iar golanii astia nenorociti defilau printr-o gara de metrou (probabil pentru prima oara in viata lor) veseli si cu gurile pana la urechi clamand pe 15 televiziuni in paralel, realizarea extraordinara de a schimba numele a 8 gari de metrou!! Si totusi persista o intrebare in capul meu: oare in ce tara traim??? Este vis sau realitate?!?! Pana unde poate merge tupeul acestor derbedei si lepadaturi?

Incheind pe scurt capitolul Bucuresti (daca ar fi sa abordez punctual problemele de infrastructura ale acestui oras, probabil ca va trebui sa scriu o carte de cel putin 2.000 de pagini) putem sa extindem fara prea mari probleme acest model la scara nationala, situatia fiind aceiasi.

Faceam mai devremen comparatia ca pe vremea lui Ceausescu intr-un interval de 20 de ani s-a construit de la zero si aproape in totalitate metroul Bucurestean si ca in acelasi interval de timp animalele care se perinda pe la putere post 1989 au reusit doar sa redenumeasca 8 statii. Hai sa va mai dau un exemplu. Autostrada “Soarelui”. Cred ca putini dintre voi stiu ca planul initial si proiectul acestei autostrazi a fost facut pe la sfarsitul anilor ’80...deci tot pe vremea lui Ceausescu...insa toti stiti ca se construieste la aceasta autostrada de vreo 20 de ani si evident ca nu este finalizata. Mai sunt de facut vreo 75 de km!! Tot pentru comparatie trebuie mentionat ca piramida lui Kheops (cea mai mare din Egipt si din lume) a fost construita tot in...20 de ani...iar noi nu suntem in stare sa finalizam o amarata de sosea in plin camp !!(terenul nu prezinta niciun fel de dificultati).

Iar exemplele astea pot continua la nesfarsit. Tot zilele astea si tot dupa 20 de ani se vorbeste din-ce-in-ce mai mult despre resuscitarea Canalului Dunare-Marea Neagra-Bucuresti. Realizat si acesta pe vremea lui Ceausesc in proportie de peste 70-80% si abandonat dupa aceea.

As vrea sa inchei acest articol cu un foarte mare semn de intrebare.

In anul 1989 eu aveam aproape 14 ani...deci in niciun caz nu pot fi banuit de orientari ceausiste sau de nostalgie si nici de spalarea creierului in vreun fel. Dar nu pot sa nu remarc un lucru si nu pot sa nu va cer sa reflectati la acesta: Oameni buni, si dupa 20 de ani folosim in proportie de peste 95% infrastructura construita pe vremea regimului de trista amintire. Nu aveti senzatia ca si mine ca acesti 20 de ani, care fost incredibil de agitati, stresanti si apasatori pentru noi toti, au trecut degeaba? Ca nu am realizat practic nimic? Ca nu am facut nimic in plus? Nu aveti un sentiment ciudat cand va ganditi ca (o mare parte dintre voi) locuiti intr-un bloc ceausist, ati invatat intr-un liceu ceausist, mergeti pe drumuri ceausiste, va cazati la mare intr-un hotel ceausist? Ca practic in afara de McDonald’s, Coca Cola, televiziune prin cablu si in general tot ce este legat de societatea de consum nu s-a schimbat absolut nimic? Ca in doar 10-15 ani ne-am transformat intr-o simpla masa de consumatori lobotomizati care nu (mai) produce nimic?

Suna cumva trist? Ingrijorator? Nici pe departe...cu adevarat ingrijoratoare mi se pare intrebarea finala: Unde vom ajunge daca vom merge in continuare pe acest drum si in acest ritm? Cum va arata viitorul acestei natii?