Am putin timp liber. Imi aduc aminte ca nu prea mai sunt la curent cu ce se mai inampla pe lumea asta (mi-au reprosat-o colegii de serviciu :)). Ca atare iau o hotarare proasta. Deschid televizorul. Fac zapping. Pe absolut toate canalele romanesti sau de limba romana, cu cateva mici exceptii (cele de muzica, desene animate si teleshopping) sunt emisiuni politice. Aceeasi oameni politici si “analisti” se perinda cam pe la toate televiziunile. Latra aceleasi lucruri. Deodata, tocmai pentru ca este campanie electorala, orice eveniment cat de banal din viata candidatilor se transforma intr-un mare subiect de “dezbatere”. Adica emisiuni in care se vorbeste despre nimic.
Dupa ce dau o tura prin toate canalele, o iau de la inceput. Constat ca nu doar asa-zisele talk show-uri au fost confiscate de politic, dar si emisiunile de stiri, dar si emisiunile economice, dar si emisiunile de divertisment. Mi se perinda prin fata ochilor TVR1, Antena 1, B1 TV, Realitatea TV, Antena 3, Money Channel, etc, etc. Aceleasi personaje. Aceleasi fete. Aceleasi subiecte. Aceeasi moderatori. Aceleasi intrebari tampite. Aceleasi raspunsuri ipocrite. Aceleasi situatii cretine.
Domina plictiseala. Moderatorii sunt plictisiti. "Analistii" sunt plictisiti. Politicienii sunt plictisiti. Stiristii sunt plictisiti. Oamenii situati de partea cealalta a televizorului sunt ingrozitor de plictisiti. Au trecut 20 de ani. Nu se mai pune acelasi patos pentru politica. A disparut sangvinismul omului de rand. Televiziunile, tocmai din cauza excesului de circ prost, nu mai reusesc sa isterizeze masele. Masele sunt plictisite. In cele mai recente sondaje (nu ma refer la cele comandate politic cu intrebari despre candidati) oamenii de rand arata ca sunt mai preocupati ca oricand de ziua de maine. Sunt extrem de speriati de un posibil somaj, de cresterea preturilor de la 1 ianuarie, de faptul ca vine iarna, de costul intretinerii. Nu-i mai intereseaza asa de mult politica. Au obosit de atata galceava sterila, inepta, inutila.
Oare asta sa fi fost de fapt scopul actualei clase politice? Mai intai sa indobitoceasca acest popor, sa spele intensiv creierele, pentru ca apoi masele sa devina indiferente? Ca sa iasa tot mai putini la vot? Ca sa nu mai existe convulsii sociale si miscari de strada? Se pare ca da. Constitutia le permite acest lucru. Primul tur al alegerilor este oricum formal pentru primii clasati. Se stie ca decizia vine la al doilea tur. Nu mai conteaza ca ai fost votat de mai putin de o treime din populatia cu drept de vot. Este o ilegalitate legala. Esti legitimat oficial. In plus cu cat ies mai putini la vot, cu atat este mai usor sa-i cumperi. Cu atat te costa mai putin. Cu atat este efortul mai mic. Deci se pare ca daca asta le-a fost strategia, inseamna ca le-a iesit.
Va doresc plictiseala placuta in continuare!
Thursday, October 29, 2009
Sunday, October 25, 2009
Amintiri din Epoca de Aur (ultima parte)
Am fost azi la cinema si am vazut si ultima parte din trilogia “Amintiri din Epoca de Aur – Dragoste in timpul liber”. Spre deosebire de partea a doua care a fost formata din 4 scurt-metraje, aceasta a treia parte a fost formata numai din 3 si cel putin unul dintre filme a fost regizat de Mungiu.
Asa cum cred ca v-am obisnuti pana acum v-il recomand si pe acesta. Cu toate ca, dupa parerea mea nici povestile si nici realizarea acestora nu se mai ridica la nivelul partii a doua, merita totusi vazut.
Daca ar fi sa fiu critic cu Mungiu as putea spune ca este probabil cel mai slab film al lui de pana acum, dar e tanar si are suficient timp sa recupereze J))
Chiar daca titlul acestui articol face referire doar la filmul lui Mungiu, tot in acest weekend am vazut si ultimul film al lui Mircea Daneliuc. Filmul se numeste “Cele ce plutesc”. In cazul acestui film chiar nu as dori sa intru in amanunte si sa analizez povestea sau maniera in care a fost regizat. Cunosc bine filmele lui Daneliuc si as vrea ca el sa ramana in memoria mea in primul rand cu “Proba de microfon”, “Croaziera”, “Glissando” sau “Senatorul Melcilor”si cu greu in al doilea rand cu “Patul conjugal” si “Aceasta lehamite”, dar in niciun caz cu “Ambasadori cautam patrie” sau acest “Cele ce plutesc”. Vazandu-i “evolutia” prin intermediul filmelor facute dupa 1989, pot spune cu toata convingerea ca, din pacate, Mircea Daneliuc nu mai are nimic de spus in filmul romanesc. Si din pacate tot cam asa s-a intamplat si cu ceilalti regizori trecuti de o anumita varsta (Pita, Carmazan, Stere Gulea cu acea telenovela cinematografica “Weekend cu mama”, Saizescu, Sergiu Nicolaescu etc) care nu au stiut cand sa se opreasca si au insistat sa continue cu realizarea unor filme foarte proaste sau uneori chiar penibile, cu exceptia lui Lucian Pintilie.
A nu se intelege ca regizorii tineri, asa numitul “nou val”, au avut pana acum numai reusite...dar in orice caz reusitele lor au fost mult mai multe decat esecurile generatiei veteranilor cinematografului romanesc.
Nu am apucat inca sa vad “Francesca” regizat de Boby Paunescu, dar nu am sperante foarte mari legate de acest film.
Oricum ar fi va recomand in continuare sa mergeti la cinema la film romanesc. Fie ca sunt bune sau proaste, oricum consider ca e mai bine sa le vedem pe ale noastre decat toate mizeriile americane pline de efecte speciale, actori fabricati si cu bugete colosale.
Asa cum cred ca v-am obisnuti pana acum v-il recomand si pe acesta. Cu toate ca, dupa parerea mea nici povestile si nici realizarea acestora nu se mai ridica la nivelul partii a doua, merita totusi vazut.
Daca ar fi sa fiu critic cu Mungiu as putea spune ca este probabil cel mai slab film al lui de pana acum, dar e tanar si are suficient timp sa recupereze J))
Chiar daca titlul acestui articol face referire doar la filmul lui Mungiu, tot in acest weekend am vazut si ultimul film al lui Mircea Daneliuc. Filmul se numeste “Cele ce plutesc”. In cazul acestui film chiar nu as dori sa intru in amanunte si sa analizez povestea sau maniera in care a fost regizat. Cunosc bine filmele lui Daneliuc si as vrea ca el sa ramana in memoria mea in primul rand cu “Proba de microfon”, “Croaziera”, “Glissando” sau “Senatorul Melcilor”si cu greu in al doilea rand cu “Patul conjugal” si “Aceasta lehamite”, dar in niciun caz cu “Ambasadori cautam patrie” sau acest “Cele ce plutesc”. Vazandu-i “evolutia” prin intermediul filmelor facute dupa 1989, pot spune cu toata convingerea ca, din pacate, Mircea Daneliuc nu mai are nimic de spus in filmul romanesc. Si din pacate tot cam asa s-a intamplat si cu ceilalti regizori trecuti de o anumita varsta (Pita, Carmazan, Stere Gulea cu acea telenovela cinematografica “Weekend cu mama”, Saizescu, Sergiu Nicolaescu etc) care nu au stiut cand sa se opreasca si au insistat sa continue cu realizarea unor filme foarte proaste sau uneori chiar penibile, cu exceptia lui Lucian Pintilie.
A nu se intelege ca regizorii tineri, asa numitul “nou val”, au avut pana acum numai reusite...dar in orice caz reusitele lor au fost mult mai multe decat esecurile generatiei veteranilor cinematografului romanesc.
Nu am apucat inca sa vad “Francesca” regizat de Boby Paunescu, dar nu am sperante foarte mari legate de acest film.
Oricum ar fi va recomand in continuare sa mergeti la cinema la film romanesc. Fie ca sunt bune sau proaste, oricum consider ca e mai bine sa le vedem pe ale noastre decat toate mizeriile americane pline de efecte speciale, actori fabricati si cu bugete colosale.
Wednesday, October 21, 2009
Balet prost (endless)
Si au mai trecut vreo 2 saptamani extrem de tensionate din punct de vedere al politicii interne.
Saptamani in care Guvernul marioneta Boc a fost (cica) demis de Parlamentul democratic ales al Romaniei. A crezut cineva vreun moment ca asta va fi capatul circului electoral din acest an? Gresit!! De abia dupa acest moment a inceput baletul...un balet prost prin care 22 de milioane de spectatori ar trebui sa fie convinsi de o mana de balerine trecute de mult de varsta inocentei cum ca sunt martorii unui spectacol de exceptie, iar la sfarsit ar trebui sa-i rasplateasca pe artisti cu aplauzele binemeritate (a se citi voturi)... In realitate, orchestra canta fals iar balerinele “scartaie” din toate incheieturile... chiar daca au mai interpretat si in alte randuri acest balet, parca pe vremuri (cel putin asa cred ei) le iesea mai bine...intre timp s-a mai schimbat si decorul si parca si spectatorii nu mai sunt chiar asa de usor de prostit...ba unii sunt chiar scarbiti de spectacol pentru ca l-au vazut de prea multe ori in ultimii 20 de ani...
De ce au devenit oamenii atat de scarbiti de acest balet prost? Pentru ca regizorul sau, care interpreteaza si rolul principal, spre deosebire de predecesorii sai a ales sa imbrace cat poate de sumar aceste balerine trecute si harsite, iar oamenilor nu le place ce vad la fiecare salt, fandare sau pirueta…au cazut toate barierele si inhibitiile actorilor iar spectacolul a devenit practic obscen. Aproape toti spectatorii isi dau coate si isi vorbesc in soapta... “– Vai, dar ce se intampla? Dar cum este posibil asa ceva? Cu totii suntem de acord ca si in versiunile anterioare ale spectacolului au existat scene cu o anumita doza de indecenta, dar acum se face totul pe fata...sub ochii oamenilor... Suntem cu totii de acord ca nu mai exista nicio urma de respect la adresa spectatorului...si mai au si pretentia sa ii aplaudam la sfarsit...”
Din pacate putini au fost spectatorii care si-au dat seama ca de mult timp actorii nu mai interpretau baletul pentru public...ci doar pentru ei insisi...putini si-au dat seama ca indiferent de cat de proasta ar fi punerea in scena sau interpretarea, actorii vor merge oricum pana la capat...pentru ca stiu ca spectatorii nu au incotro si platesc biletul la acest spectacol cu caracter obligatoriu...chiar daca in sala e frig, e intuneric si multi dintre spectatori nu au mancat, cu toate ca la bufetul din hol gasesti tot ce vrei, preturile sunt prea mari pentru multi dintre ei...si atunci le ramane doar baletul.
Si ce daca mai sunt cativa spectatori care mormaie sau chiar huiduie prestatia lamentabila? Spectacolul merge mai departe cu orice pret! Regizorul nu este dispus la concesii...s-a luptat prea mult ca sa ajunga acolo, deci nu poate renunta asa de usor... ar fi in stare sa modifice chiar si partitura oficiala doar pentru ca personajul principal (interpretat tot de el) sa-si poata zdrobi atat adversarii reali cat si pe cei imaginari...doar ca sa conduca...transformandu-se dintr-o lebada aparenta si neverosimila, intr-un tiran veritabil.
O parte a publicului spectator, formata din oameni cu memoria inca activa si cativa neuroni in stare de functionare, constientizeaza destul de repede ca ceea ce era scris pe afisul spectacolului si in campania publicitara si ceea ce se petrece pe scena, nu mai are nicio legatura...mai rau este faptul ca evolutia “actiunii” nu prevesteste nimic bun...si atunci orice spectator de bun simt se intreaba firesc: “Ce ar trebui sa fac? Sa ma ridic si sa plec la pauza la un alt balet mai civilizat? Hmmm ar fi o idee...Sa mai astept ca poate m-am inselat iar lucrurile vor lua pana la final o turnura fericita? Nu ai cum sa fii sigur...Sa ma duc pe unul din locurile libere din ultimul rand si sa trag un pui de somn? Pai n-am facut nimic..Sa vorbesc cu cativa spectatori din jurul meu si sa invadam scena intr-un mod organizat cu scopul de a inlocui pasnic regizorul si actorul principal? Putin probabil...spectatorii sunt fie obositi, suparati si scarbiti, fie au tot ce le trebuie si sunt indiferenti”.
Sa le fi ramas spectatorilor doar 2 optiuni reale? Fie pleaca, fie intra in indiferenta? Am irosit 20 de ani ca sa ajungem in acelasi punct? Ca sa ne dorim acelasi lucru? Ca sa avem aceleasi optiuni? Din pacate, se pare ca da...
Saptamani in care Guvernul marioneta Boc a fost (cica) demis de Parlamentul democratic ales al Romaniei. A crezut cineva vreun moment ca asta va fi capatul circului electoral din acest an? Gresit!! De abia dupa acest moment a inceput baletul...un balet prost prin care 22 de milioane de spectatori ar trebui sa fie convinsi de o mana de balerine trecute de mult de varsta inocentei cum ca sunt martorii unui spectacol de exceptie, iar la sfarsit ar trebui sa-i rasplateasca pe artisti cu aplauzele binemeritate (a se citi voturi)... In realitate, orchestra canta fals iar balerinele “scartaie” din toate incheieturile... chiar daca au mai interpretat si in alte randuri acest balet, parca pe vremuri (cel putin asa cred ei) le iesea mai bine...intre timp s-a mai schimbat si decorul si parca si spectatorii nu mai sunt chiar asa de usor de prostit...ba unii sunt chiar scarbiti de spectacol pentru ca l-au vazut de prea multe ori in ultimii 20 de ani...
De ce au devenit oamenii atat de scarbiti de acest balet prost? Pentru ca regizorul sau, care interpreteaza si rolul principal, spre deosebire de predecesorii sai a ales sa imbrace cat poate de sumar aceste balerine trecute si harsite, iar oamenilor nu le place ce vad la fiecare salt, fandare sau pirueta…au cazut toate barierele si inhibitiile actorilor iar spectacolul a devenit practic obscen. Aproape toti spectatorii isi dau coate si isi vorbesc in soapta... “– Vai, dar ce se intampla? Dar cum este posibil asa ceva? Cu totii suntem de acord ca si in versiunile anterioare ale spectacolului au existat scene cu o anumita doza de indecenta, dar acum se face totul pe fata...sub ochii oamenilor... Suntem cu totii de acord ca nu mai exista nicio urma de respect la adresa spectatorului...si mai au si pretentia sa ii aplaudam la sfarsit...”
Din pacate putini au fost spectatorii care si-au dat seama ca de mult timp actorii nu mai interpretau baletul pentru public...ci doar pentru ei insisi...putini si-au dat seama ca indiferent de cat de proasta ar fi punerea in scena sau interpretarea, actorii vor merge oricum pana la capat...pentru ca stiu ca spectatorii nu au incotro si platesc biletul la acest spectacol cu caracter obligatoriu...chiar daca in sala e frig, e intuneric si multi dintre spectatori nu au mancat, cu toate ca la bufetul din hol gasesti tot ce vrei, preturile sunt prea mari pentru multi dintre ei...si atunci le ramane doar baletul.
Si ce daca mai sunt cativa spectatori care mormaie sau chiar huiduie prestatia lamentabila? Spectacolul merge mai departe cu orice pret! Regizorul nu este dispus la concesii...s-a luptat prea mult ca sa ajunga acolo, deci nu poate renunta asa de usor... ar fi in stare sa modifice chiar si partitura oficiala doar pentru ca personajul principal (interpretat tot de el) sa-si poata zdrobi atat adversarii reali cat si pe cei imaginari...doar ca sa conduca...transformandu-se dintr-o lebada aparenta si neverosimila, intr-un tiran veritabil.
O parte a publicului spectator, formata din oameni cu memoria inca activa si cativa neuroni in stare de functionare, constientizeaza destul de repede ca ceea ce era scris pe afisul spectacolului si in campania publicitara si ceea ce se petrece pe scena, nu mai are nicio legatura...mai rau este faptul ca evolutia “actiunii” nu prevesteste nimic bun...si atunci orice spectator de bun simt se intreaba firesc: “Ce ar trebui sa fac? Sa ma ridic si sa plec la pauza la un alt balet mai civilizat? Hmmm ar fi o idee...Sa mai astept ca poate m-am inselat iar lucrurile vor lua pana la final o turnura fericita? Nu ai cum sa fii sigur...Sa ma duc pe unul din locurile libere din ultimul rand si sa trag un pui de somn? Pai n-am facut nimic..Sa vorbesc cu cativa spectatori din jurul meu si sa invadam scena intr-un mod organizat cu scopul de a inlocui pasnic regizorul si actorul principal? Putin probabil...spectatorii sunt fie obositi, suparati si scarbiti, fie au tot ce le trebuie si sunt indiferenti”.
Sa le fi ramas spectatorilor doar 2 optiuni reale? Fie pleaca, fie intra in indiferenta? Am irosit 20 de ani ca sa ajungem in acelasi punct? Ca sa ne dorim acelasi lucru? Ca sa avem aceleasi optiuni? Din pacate, se pare ca da...
Tuesday, October 13, 2009
Se poate mai rau
De cand ma stiu pe lumea asta, nu am auzit in familie, de la prieteni, colegi sau cunoscuti decat lamentari despre cat de rau ne este noua in tara asta si despre cat de bine este la altii...si totusi de fiecare data, dupa accesele acestea de deprimare, fiecare incheia ideea/fraza/discutia cu un “oricum mai rau de atat nu se poate”.
Mi-am dat seama de-a lungul ultimilor 20 de ani ca “oricum mai rau de atat nu se poate” nu este o simpla propozitie goala de continut, ci o stare de spirit…mi-am mai dat seama ca suntem de fapt oamenii extremelor: fie excesiv de deprimati/pesimisti, fie de un optimism exaltat care nu are nimic la baza.
Si totusi vremurile pe care le traim de 20 de ani (nici macar nu vreau sa ma mai refer la perioada de dinainte de 1989) ne-a demonstrat de fiecare data, ca o imensa ironie a sortii ca optimismul nostru exaltat, in anumite momente, nu isi are rostul…s-a putut de fiecare data sa fie mult mai rau…
Cu totii ne aducem aminte, mai clar sau mai estompat, momente din acesti 20 ani. Cu toate ca am fost singura tara din blocul comunist care si-a incheiat socotelile cu comunismul prin violenta si sange si am crezut la acel moment ca am taiat raul de la radacina, in anii care au urmat asa-zisei revolutii, viata ne-a demonstrat prin mineriade succesive, semi-lovituri de stat, incidente interetnice teribile ca raul nu trecuse nici pe departe...ca se poate sa fie si mai rau...
Cu toate ca tara traise aproape 45 de ani de comunism din care primii 20 cu adevarat stalinisti in care toata lumea visa cu ochii deschisi la capitalism si ii astepta pe americani, in primii ani de dupa 1989 aproximativ 90% din populatia Romaniei a votat cu Iliescu alegand “linistea” si protectia sociala impotriva capitalismului salbatic fara sa “ne vindem tara”...adica nici macar nu am avut curajul sa incercam sa facem ceva la care visam de zeci de ani si am preferat asa-zisul confort al unui socialism spoit in culori tipatoare care trebuia sa dea impresia de capitalism.
Iar cand presiunea saraciei a fost atat de mare incat nu am mai suportat surogatul de capitalism oferit de Iliescu si gasca lui ce am facut? Am fost capabili sa producem un nou curent politic capabil sa scoata tara din mizerie? Nu. Nu am avut timp de asa ceva...dar a fost mult mai simplu sa votam impotriva lui Iliescu si nu pentru Conventia Democrata...iar dupa 4 ani am fost si mai dezamagiti...se putuse sa fie chiar mai rau decat pe timpul lui Iliescu.
Din 2000 si pana in 2008, pe fondul negocierilor cu NATO si UE cand se stia destul de clar ca vom adera la aceste 2 organizatii, economia a inceput sa se decupleze de politic. A fost perioada in care nivelul de trai a crescut accelerat (chiar daca uneori nu ne dam seama de acest lucru), s-au deschis granitele tarii si am exportat somerii ca si forta de munca activa in UE, etc. Numai ca politicul nu a tinut nicicum pasul cu economia...si asa s-a facut ca in realitate “prosperitatea” economica a fost asigurata in cea mai mare parte din banii veniti din afara tarii: fie ca investitii directe facute de companii straine, fie de banii “capsunarilor” trimisi familiilor lor. Guvernele care s-au succedat la conducerea tarii din 2000 incoace nu au avut niciun merit in privinta cresterii economice sau a nivelului de trai. De fiecare data, fiecare Guvern a reusit sa demonstreze ca poate fi mai incompetent decat Guvernul anterior, mai corupt, mai lipsit de viziune...pe scurt, de fiecare data s-a putut sa fie mai rau.
Revin de fiecare data si la modelul Bucurestiului care poate fi extrapolat cu usurinta la nivelul intregii tari. Istoria ultimilor 20 de ani pentru Bucuresti, este din punctul meu de vedere, una neagra. Nu numai ca nu s-a mai construit practic nimic din banul public, ca avem aceleasi gradinite, scoli, spitale, drumuri, parcuri, linii de metrou de pe vremea lui Ceausescu, dar mai mult decat atat disconfortul de a trai in Bucuresti a crescut exponential in ultimii 10 ani. Cu totii am rasuflat usurati dupa 1990 in Bucuresti...murise tiranul...se oprisera demolarile masive...orasul putea in sfarsit sa-si traga respiratia, sa renasca. Si totusi mai mult de 10 ani dupa 1990 autoritatile locale nu au fost in stare sa finalizeze blocurile (aflate in stare de structura de rezistenta) incepute atunci...si totusi si in acest moment rechinii imobiliari demoleaza intr-o veselie case vechi (unele monumente istorice) pe locul carora ridica imobile de birouri cu 10, 20 de etaje in zone de case...dar nimeni nu mai tresalta la aceste lucruri...
Imi aduc aminte cand a fost demolata biserica Sfanta Vineri din ordinul personal al lui Ceausescu...nu existau televiziuni, internet sau alte canale media pe vremea aceea, dar vestea a facut inconjurul orasului...in doar cateva zile nu cred ca mai exista vreun locuitor al Bucurestiului care sa nu fi auzit si sa nu se fi indignat de aceasta masura. In prezent avem zeci de televiziuni, ziare, pagini de internet, care nu fac decat sa spele creierul 24 de ore din 24, si totusi nimeni nu mai afla si nici nu se mai indigneaza ca acum cativa ani a fost demolata fosta scoala de baieti de pe Mantuleasa (unde a invatat si Eliade) sau ca centrul istoric al Bucurestiului se autodistruge zilnic intr-o nepasare generala...deci din nou se poate si mai rau...
Numai daca aruncam o privire la cei care au condus destinele Bucurestiului din functia de primar general in ultimii ani, ne putem face o impresie destul de completa. Despre Ciurel, Halaicu si Lis nu am sa spun nimic...au fost niste simple forme fara fond, niste incompetenti adevarati. Un punct de cotitura a fost insa “domnia” lui Basescu. Vocalul Basescu, energicul Basescu, luptatorul Basescu, in urma caruia (in mai mult de 4 ani) nu a ramas decat o singura masura de retinut: demolarea chioscurilor. Cosmetica. Nu-i nimic am zis...nu au fost bani, vremuri grele dar a venit Videanu. Baiat tanar, finut, cu spirit antreprenorial, a ramas dupa 4 ani de mandat in memoria bucurestenilor doar prin schimbarea bordurilor si reasfaltarea bulevardelor principale. Deci cosmetica cum ar veni. Ok, dar am scapat de mafiot si am adus Primar un fost chirurg...pe Oprescu care dupa mai bine de 1 an de mandat isi poate trece la capitolul realizari nimic + revitalizarea catorva scuaruri si spatii verzi. Adica din nou cosmetica...hmmm...se pare ca din nou se poate mai rau...
Cred ca am dat suficiente exemple in acest articol ca sa putem identifica cu precizie faptul ca avem o problema. Si anume faptul ca ne punem sperante desarte intr-o clasa politica formata in majoritatea ei covarsitoare din oameni incompetenti dar foarte smecheri. Aceasta speranta de forma lui “oricum, nu se poate mai rau de atat” ne conduce de fiecare data la deziluzii si deceptii si la a recunoaste printre dinti ca ne-am mai pacalit inca o data si ca totusi se poate mai rau.
Care ar fi atunci solutia? Acum mai mult de 150 de ani niste oameni vizionari au inteles fibra acestui popor si au avut ideea geniala de a aduce pe tronul Romaniei un print strain. Si a fost probabil cea mai inteligenta decizie luata vreodata in aceasta tara deoarece s-a dovedit cu varf si indesat ca in mai putin de 100 de ani, Romania recuperase considerabil decalajul enorm pe care il avea in fata lumii civilizate. Evident ca o astfel de solutie in acest moment nu mai este posibila. Acum solutiile nu mai pot veni decat din interior. Singura speranta pentru viitorul Romaniei sta in societatea civila...acolo (inca) mai pot fi gasiti oameni morali, inteligenti, culti, scoliti, integri care pot oferi o alternativa acestei clase politice...acesta este terenul fertil pe care va trebui sa lucram foarte-foarte intens in urmatorii ani. Nu va fi un proces scurt si nici usor, dar asa cum spune un vechi proverb: “Un drum de 1.000 de pasi incepe intotdeauna cu primul pas”.
Constat cu bucurie de un timp incoace ca tot mai multe voci incep sa se faca auzite, ca din-ce-in-ce mai multe bloguri si portaluri de opinie apar, ca incepem sa ne cunoastem intre noi cei care gandim la fel si care vrem un viitor mai bun pentru tara asta. Chiar daca ne-au trebuit 20 de ani, totusi este un inceput bun... este mai mult decat nimic...si mai cred ca ar trebui cu totii sa depasim aceste bariere artificiale ale pesimismului si optimismului si sa devenim cat se poate de realisti. Sa deschidem ochii si sa vedem realitatea in care traim...doar asa putem sa incepem constructia unor modele viabile.
Mi-am dat seama de-a lungul ultimilor 20 de ani ca “oricum mai rau de atat nu se poate” nu este o simpla propozitie goala de continut, ci o stare de spirit…mi-am mai dat seama ca suntem de fapt oamenii extremelor: fie excesiv de deprimati/pesimisti, fie de un optimism exaltat care nu are nimic la baza.
Si totusi vremurile pe care le traim de 20 de ani (nici macar nu vreau sa ma mai refer la perioada de dinainte de 1989) ne-a demonstrat de fiecare data, ca o imensa ironie a sortii ca optimismul nostru exaltat, in anumite momente, nu isi are rostul…s-a putut de fiecare data sa fie mult mai rau…
Cu totii ne aducem aminte, mai clar sau mai estompat, momente din acesti 20 ani. Cu toate ca am fost singura tara din blocul comunist care si-a incheiat socotelile cu comunismul prin violenta si sange si am crezut la acel moment ca am taiat raul de la radacina, in anii care au urmat asa-zisei revolutii, viata ne-a demonstrat prin mineriade succesive, semi-lovituri de stat, incidente interetnice teribile ca raul nu trecuse nici pe departe...ca se poate sa fie si mai rau...
Cu toate ca tara traise aproape 45 de ani de comunism din care primii 20 cu adevarat stalinisti in care toata lumea visa cu ochii deschisi la capitalism si ii astepta pe americani, in primii ani de dupa 1989 aproximativ 90% din populatia Romaniei a votat cu Iliescu alegand “linistea” si protectia sociala impotriva capitalismului salbatic fara sa “ne vindem tara”...adica nici macar nu am avut curajul sa incercam sa facem ceva la care visam de zeci de ani si am preferat asa-zisul confort al unui socialism spoit in culori tipatoare care trebuia sa dea impresia de capitalism.
Iar cand presiunea saraciei a fost atat de mare incat nu am mai suportat surogatul de capitalism oferit de Iliescu si gasca lui ce am facut? Am fost capabili sa producem un nou curent politic capabil sa scoata tara din mizerie? Nu. Nu am avut timp de asa ceva...dar a fost mult mai simplu sa votam impotriva lui Iliescu si nu pentru Conventia Democrata...iar dupa 4 ani am fost si mai dezamagiti...se putuse sa fie chiar mai rau decat pe timpul lui Iliescu.
Din 2000 si pana in 2008, pe fondul negocierilor cu NATO si UE cand se stia destul de clar ca vom adera la aceste 2 organizatii, economia a inceput sa se decupleze de politic. A fost perioada in care nivelul de trai a crescut accelerat (chiar daca uneori nu ne dam seama de acest lucru), s-au deschis granitele tarii si am exportat somerii ca si forta de munca activa in UE, etc. Numai ca politicul nu a tinut nicicum pasul cu economia...si asa s-a facut ca in realitate “prosperitatea” economica a fost asigurata in cea mai mare parte din banii veniti din afara tarii: fie ca investitii directe facute de companii straine, fie de banii “capsunarilor” trimisi familiilor lor. Guvernele care s-au succedat la conducerea tarii din 2000 incoace nu au avut niciun merit in privinta cresterii economice sau a nivelului de trai. De fiecare data, fiecare Guvern a reusit sa demonstreze ca poate fi mai incompetent decat Guvernul anterior, mai corupt, mai lipsit de viziune...pe scurt, de fiecare data s-a putut sa fie mai rau.
Revin de fiecare data si la modelul Bucurestiului care poate fi extrapolat cu usurinta la nivelul intregii tari. Istoria ultimilor 20 de ani pentru Bucuresti, este din punctul meu de vedere, una neagra. Nu numai ca nu s-a mai construit practic nimic din banul public, ca avem aceleasi gradinite, scoli, spitale, drumuri, parcuri, linii de metrou de pe vremea lui Ceausescu, dar mai mult decat atat disconfortul de a trai in Bucuresti a crescut exponential in ultimii 10 ani. Cu totii am rasuflat usurati dupa 1990 in Bucuresti...murise tiranul...se oprisera demolarile masive...orasul putea in sfarsit sa-si traga respiratia, sa renasca. Si totusi mai mult de 10 ani dupa 1990 autoritatile locale nu au fost in stare sa finalizeze blocurile (aflate in stare de structura de rezistenta) incepute atunci...si totusi si in acest moment rechinii imobiliari demoleaza intr-o veselie case vechi (unele monumente istorice) pe locul carora ridica imobile de birouri cu 10, 20 de etaje in zone de case...dar nimeni nu mai tresalta la aceste lucruri...
Imi aduc aminte cand a fost demolata biserica Sfanta Vineri din ordinul personal al lui Ceausescu...nu existau televiziuni, internet sau alte canale media pe vremea aceea, dar vestea a facut inconjurul orasului...in doar cateva zile nu cred ca mai exista vreun locuitor al Bucurestiului care sa nu fi auzit si sa nu se fi indignat de aceasta masura. In prezent avem zeci de televiziuni, ziare, pagini de internet, care nu fac decat sa spele creierul 24 de ore din 24, si totusi nimeni nu mai afla si nici nu se mai indigneaza ca acum cativa ani a fost demolata fosta scoala de baieti de pe Mantuleasa (unde a invatat si Eliade) sau ca centrul istoric al Bucurestiului se autodistruge zilnic intr-o nepasare generala...deci din nou se poate si mai rau...
Numai daca aruncam o privire la cei care au condus destinele Bucurestiului din functia de primar general in ultimii ani, ne putem face o impresie destul de completa. Despre Ciurel, Halaicu si Lis nu am sa spun nimic...au fost niste simple forme fara fond, niste incompetenti adevarati. Un punct de cotitura a fost insa “domnia” lui Basescu. Vocalul Basescu, energicul Basescu, luptatorul Basescu, in urma caruia (in mai mult de 4 ani) nu a ramas decat o singura masura de retinut: demolarea chioscurilor. Cosmetica. Nu-i nimic am zis...nu au fost bani, vremuri grele dar a venit Videanu. Baiat tanar, finut, cu spirit antreprenorial, a ramas dupa 4 ani de mandat in memoria bucurestenilor doar prin schimbarea bordurilor si reasfaltarea bulevardelor principale. Deci cosmetica cum ar veni. Ok, dar am scapat de mafiot si am adus Primar un fost chirurg...pe Oprescu care dupa mai bine de 1 an de mandat isi poate trece la capitolul realizari nimic + revitalizarea catorva scuaruri si spatii verzi. Adica din nou cosmetica...hmmm...se pare ca din nou se poate mai rau...
Cred ca am dat suficiente exemple in acest articol ca sa putem identifica cu precizie faptul ca avem o problema. Si anume faptul ca ne punem sperante desarte intr-o clasa politica formata in majoritatea ei covarsitoare din oameni incompetenti dar foarte smecheri. Aceasta speranta de forma lui “oricum, nu se poate mai rau de atat” ne conduce de fiecare data la deziluzii si deceptii si la a recunoaste printre dinti ca ne-am mai pacalit inca o data si ca totusi se poate mai rau.
Care ar fi atunci solutia? Acum mai mult de 150 de ani niste oameni vizionari au inteles fibra acestui popor si au avut ideea geniala de a aduce pe tronul Romaniei un print strain. Si a fost probabil cea mai inteligenta decizie luata vreodata in aceasta tara deoarece s-a dovedit cu varf si indesat ca in mai putin de 100 de ani, Romania recuperase considerabil decalajul enorm pe care il avea in fata lumii civilizate. Evident ca o astfel de solutie in acest moment nu mai este posibila. Acum solutiile nu mai pot veni decat din interior. Singura speranta pentru viitorul Romaniei sta in societatea civila...acolo (inca) mai pot fi gasiti oameni morali, inteligenti, culti, scoliti, integri care pot oferi o alternativa acestei clase politice...acesta este terenul fertil pe care va trebui sa lucram foarte-foarte intens in urmatorii ani. Nu va fi un proces scurt si nici usor, dar asa cum spune un vechi proverb: “Un drum de 1.000 de pasi incepe intotdeauna cu primul pas”.
Constat cu bucurie de un timp incoace ca tot mai multe voci incep sa se faca auzite, ca din-ce-in-ce mai multe bloguri si portaluri de opinie apar, ca incepem sa ne cunoastem intre noi cei care gandim la fel si care vrem un viitor mai bun pentru tara asta. Chiar daca ne-au trebuit 20 de ani, totusi este un inceput bun... este mai mult decat nimic...si mai cred ca ar trebui cu totii sa depasim aceste bariere artificiale ale pesimismului si optimismului si sa devenim cat se poate de realisti. Sa deschidem ochii si sa vedem realitatea in care traim...doar asa putem sa incepem constructia unor modele viabile.
Saturday, October 10, 2009
Impresii de calatorie
S-a intamplat destul de brusc…fara prea multe planuri si pregatiri si s-a conturat ceva mai clar in urma a 2-3 discutii telefonice nu prea lungi… Astfel, impreuna cu un prieten vechi de drumetii, am hotarat sa mergem vreo 8-9 zile prin fosta Yugoslavie.
Cum am spus si mai sus, planul nu a fost prea clar si nici foarte exact, dar dorinta noastra de calatorie a fost mare. A fost atat de mare incat in 8 zile am facut 3.000 de km cu masina si am trecut prin 5 tari (inclusiv Romania) –Serbia, Bosnia Hertegovina, Croatia si Muntenegru. Poate ca numarul de km nu vi se pare prea mare...va asigur ca este obositor si ca am condus foarte-foarte mult pentru nu am avut parte de autostrazi iar drumurile pe care am ales sa mergem au fost foarte complicate (am avut bucati legate de peste 100 km numai in serpentine prin munti).
Nu mi-am propus sa fac un jurnal de calatorie...as avea foarte-foarte multe lucruri de spus despre locurile, oamenii si obiceiurile lor, drumurile si orasele pe care le-am intalnit in cele 4 tari. Au fost experiente extrem de interesante (palpitante pe alocuri) care au facut ca cele 8 zile sa se transforme intr-o calatorie foarte reusita. Pentru exemplificare atasez cateva din cele 650 de poze facute in timpul sejurului :))
BELGRAD (Serbia)
Oras cosmopolit, extrem de aglomerat si zgomotos, dar viu. Locul unde Sava se intalneste cu Dunarea... Fotografia este facuta din cetate.
Cum am spus si mai sus, planul nu a fost prea clar si nici foarte exact, dar dorinta noastra de calatorie a fost mare. A fost atat de mare incat in 8 zile am facut 3.000 de km cu masina si am trecut prin 5 tari (inclusiv Romania) –Serbia, Bosnia Hertegovina, Croatia si Muntenegru. Poate ca numarul de km nu vi se pare prea mare...va asigur ca este obositor si ca am condus foarte-foarte mult pentru nu am avut parte de autostrazi iar drumurile pe care am ales sa mergem au fost foarte complicate (am avut bucati legate de peste 100 km numai in serpentine prin munti).
Nu mi-am propus sa fac un jurnal de calatorie...as avea foarte-foarte multe lucruri de spus despre locurile, oamenii si obiceiurile lor, drumurile si orasele pe care le-am intalnit in cele 4 tari. Au fost experiente extrem de interesante (palpitante pe alocuri) care au facut ca cele 8 zile sa se transforme intr-o calatorie foarte reusita. Pentru exemplificare atasez cateva din cele 650 de poze facute in timpul sejurului :))
BELGRAD (Serbia)
Oras cosmopolit, extrem de aglomerat si zgomotos, dar viu. Locul unde Sava se intalneste cu Dunarea... Fotografia este facuta din cetate.
Orasul vechi (cetatea)
Zona centrala (pietonala) a orasului. Este o zona foarte animata plina de restaurante, terase si magazine de suveniruri.
Parlamentul Serbiei
Urmele razboiului...la aproape 10 ani, toate constructiile care au fost bombardate de americani au ramas in aceeasi stare, sarbii vrand sa pastreze vie in memorie agresiunea produsa asupra lor. Mai mult, toate aceste cladiri sunt iluminate puternic si pe timpul noptii...un fel de muzeu in aer liber, un repros tacut la adresa agresorilor...
...si urmele rachetelor...
...si alte urme ale rachetelor...
Bosnia-Herzegovina
Tara destul de ramasa in urma, al carei relief este dominat aproape in totalitate de munti. In acelasi timp, prin aceasta tara am parcurs numarul cel mai mare de km si am admirat locuri de o salbaticie si de o izolare extraordinare. Si foarte multe tuneluri...
Dubrovnik
Oras-cetate amplasat pe coasta dalmata a Marii Adriatice. Diferentele de dezvoltare economica comparativ cu Bosnia sunt mai mult decat evidente.
Orasul vechi (cetatea) si in spate orasul nou.
Strada principala (Radun) din orasul vechi
Aceeasi strada principala (Radun) vazuta in sensul opus
Strazi perpedinculare pe strada principala (Radun) in interiorul orasului vechi (cetatii). Toate aceste strazi sunt intesate de constructii din piatra cu baruri, restaurante si terase la parter si cu pensiuni la etajele superioare.
Marina orasului Dubrovnik
Portul Dubrovnik este locul unde acosteaza pacheboturi imense din care coboara mii de turisti sa viziteze orasul vechi.
Orasul nou. Hoteluri, pensiuni si un peisaj de vis...
...si limpezimea Adriaticii...
Muntenegru
Tara desprinsa de curand, pe cale pasnica (prin referendum) de Serbia. Este o tara cu relief aproape exclusiv muntos (ca si Bosnia) numai ca pe malul Adriaticii.
Risan. Frumusetea absoluta a Adriaticii in Golful Kotor.
Orasul si cetatea Kotor. Asemanarea cu Dubrovnikul este foarte mare...dimensiunile sunt cu totul altele, Kotor-ul fiind mult mai mic.
Budvar. Este urmatoarea statiune turistica la Adriatica si la iesirea din Golful Kotor.
Muntele, plaja si Adriatica... Cu toate ca era prima saptamana a lui Octombrie, am prins o zi cu aproape 30 de grade... :))
Si aceasta statiune a aparut tot de la o cetate medievala care constituie astazi centrul vechi al orasului.
Pe drumul de intoarcere spre Dubrovnik mai facem un popas intr-o alta localitate amplasata chiar pe malul Adriaticii.
Singurul oras important prin care am trecut si in care nu am facut fotografii a fost Sarajevo. Nu mi-a placut deloc acest oras, care mi-a amintit foarte mult si de orasele noastre comuniste. Un oras plin de blocuri, foarte-foarte aglomerat dar in acelasi timp foarte sters, tern, prafuit...
Sunday, September 27, 2009
Amintiri din “Epoca de Aur”
Am fost ieri la Cinema Studio si am vazut, era sa spun cel mai recent film al lui Cristi Mungiu, “Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarasi, frumoasa e viata!”.
Dupa “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” care a fost primul film al trilogiei “Amintiri din Epoca de Aur“ saptamana aceasta a avut premierea cel de al doilea film al trilogiei.
Chiar daca acest film, am curaj sa spun de pe acum acest lucru, nu va lua nici Palm D’Or la Cannes sau Leul de Aur la Venetia are destule puncte bune si deci merita vazut. Printre punctele bune as vrea sa enumar o imagine foarte buna, sunet acceptabil, montaj excelent. Cele 4 scurte povestiri (legende moderne) din care este constituit filmul sunt regizate de 4 tineri regizori, lui Cristi Mungiu apartinandu-i ideea orginala si scenariul ca si coordonarea intregului proiect.
Chiar daca unele dintre situatiile povestite pe ecran sunt usor exagerate pe alocuri, actorii sunt foarte credibili in interpretarea respectivelor personaje. Veti recunoaste multi dintre “the usual suspects” care au aparut destul de des in ultimii ani atat in filmele lui Mungiu dar si la Corneliu Porumboiu sau Cristi Puiu. Vorbim aici de Teodor Corban, Ion Sapdaru, Gabriel Spahiu, Virginia Mirea si multi altii.
Poate cel mai mare castig al acestui film este faptul ca este facut in cheie comica. Ne-au trebui fix 20 de ani ca sa nu ne mai luam chiar atat de in serios prostia si obiceiurile tembele din perioada comunista si sa privim un pic mai detasati respectiva perioada.
Un alt lucru pe care l-am remarcat cu bucurie a fost acela ca sala a fost aproape plina!!
Ultimul episod al trilogiei “Amintiri din Epoca de Aur” va fi lansat fix peste o luna, pe 25 octombrie.
Va doresc vizionare placuta!
Dupa “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” care a fost primul film al trilogiei “Amintiri din Epoca de Aur“ saptamana aceasta a avut premierea cel de al doilea film al trilogiei.
Chiar daca acest film, am curaj sa spun de pe acum acest lucru, nu va lua nici Palm D’Or la Cannes sau Leul de Aur la Venetia are destule puncte bune si deci merita vazut. Printre punctele bune as vrea sa enumar o imagine foarte buna, sunet acceptabil, montaj excelent. Cele 4 scurte povestiri (legende moderne) din care este constituit filmul sunt regizate de 4 tineri regizori, lui Cristi Mungiu apartinandu-i ideea orginala si scenariul ca si coordonarea intregului proiect.
Chiar daca unele dintre situatiile povestite pe ecran sunt usor exagerate pe alocuri, actorii sunt foarte credibili in interpretarea respectivelor personaje. Veti recunoaste multi dintre “the usual suspects” care au aparut destul de des in ultimii ani atat in filmele lui Mungiu dar si la Corneliu Porumboiu sau Cristi Puiu. Vorbim aici de Teodor Corban, Ion Sapdaru, Gabriel Spahiu, Virginia Mirea si multi altii.
Poate cel mai mare castig al acestui film este faptul ca este facut in cheie comica. Ne-au trebui fix 20 de ani ca sa nu ne mai luam chiar atat de in serios prostia si obiceiurile tembele din perioada comunista si sa privim un pic mai detasati respectiva perioada.
Un alt lucru pe care l-am remarcat cu bucurie a fost acela ca sala a fost aproape plina!!
Ultimul episod al trilogiei “Amintiri din Epoca de Aur” va fi lansat fix peste o luna, pe 25 octombrie.
Va doresc vizionare placuta!
Saturday, September 26, 2009
Bucuresti (III)
Asa cum anticipam in episodul trecut referitor la Bucuresti, in acest episod voi posta cateva fotografii cu cladiri si locuri disparute...
.jpg)
Intrarea in Targul Mosilor - pe acest amplasament se afla in prezent piata (intersectia Obor).
.jpg)
.jpg)
Intrarea in Targul Mosilor - pe acest amplasament se afla in prezent piata (intersectia Obor).
Biserica Manastirii Vacaresti. Intreg asezamantul monahal a fost demolat pe vremea lui Ceausescu (spre sfarsitul anilor '70)...cu toate ca avea statut de monument istoric prin demolarea acestui complex cultural s-a facut loc unei mari realizari comuniste...adica terenul viran si ceea ce ar fi trebuit sa fie Lacul Vacaresti, niciodata finalizat. Chiar si in ziua de azi locul este abandonat iar situatia terenului in litigiu...
.jpg)
Hotel Lafayette. A fost distrus in cutremurul din 1940. In prezent, pe amplasamentul sau situat intre Magazinul Victoria si Palatul CEC, se afla turnul de beton si sticla fost Bancorex, actual BCR...
Biserica Sfanta Vineri. Legenda spune ca a fost demolata in prima jumatate a anilor '80 din ordinul personal a lui Ceausescu (cu toate ca in perioada respectiva inginerii romani realizasera mai multe relocari de biserici prin mutarea lor pe sine). Aceiasi legenda leaga Revolutia din 1989 pornita vineri 22 decembrie si executia lui Ceausescu din ziua de Craciun, de acest eveniment...deh...popor mic, dar mistic.
Cladirea Ministerului de Finante
Cladirea Ministerului de Externe. Pe actualul amplasament din Piata Victoriei se afla in prezent palatul Guvernului.
Piata Teatrului National (intersectia Calea Victoriei cu Campineanu)
Hotel High Life pe Calea Victoriei vis-a-vis de Palatul Regal si langa Fundatia Regala.
+in+Parcul+Carol.jpg)
Biserica Sfanta Vineri. Legenda spune ca a fost demolata in prima jumatate a anilor '80 din ordinul personal a lui Ceausescu (cu toate ca in perioada respectiva inginerii romani realizasera mai multe relocari de biserici prin mutarea lor pe sine). Aceiasi legenda leaga Revolutia din 1989 pornita vineri 22 decembrie si executia lui Ceausescu din ziua de Craciun, de acest eveniment...deh...popor mic, dar mistic.
Cladirea Ministerului de Finante
Cladirea Ministerului de Externe. Pe actualul amplasament din Piata Victoriei se afla in prezent palatul Guvernului.
Piata Teatrului National (intersectia Calea Victoriei cu Campineanu)
Hotel High Life pe Calea Victoriei vis-a-vis de Palatul Regal si langa Fundatia Regala.
Teatrul National. Situat pe Calea Victoriei langa Palatul telefoanelor si vis-a-vis de Hotel Continental. A disparut in 1940 insa nu stiu daca din cauza bombardamentelor americane (inclusiv Ateneul Roman a fost destul de avariat atunci) sau din cauza cutremurului).
+in+Parcul+Carol.jpg)
Palatul Artelor. Era situat in Parcul Carol si a adapostit o perioada de timp si Muzeul Militar. Pe respectivul amplasament se afla in prezent Mausoleul Eroilor Comunisti...no comment.
In articolul urmator referitor la Bucuresti voi posta fotografii cu demolarea salbatica a orasului din anii '70 si '80.
-va urma-
Sunday, September 20, 2009
Circ, circ, circ...
La fel cum scriam si intr-unul din articolele anterioare referitor la smecheria romaneasca care poate fi considerata drept o trasatura a poporului roman si circul politic se inscrie cu succes in acelasi “hall of fame”.
La fel ca si smecheria si ca si alte multe “calitati” ce pot fi atribuite acestei natii si circul politic a evoluat. Intr-un fel arata circul politic de acum cateva sute de ani in care boieri corupti puneau si dadeau jos domnitori si in cu totul alt fel arata circul politic de astazi.
Nici in perioada de dupa Revolutia de la 1848 si pana la instaurarea comunismului, circul politic romanesc nu prea a dus-o rau. Fac din nou recurs la genialul Caragiale care a suprins cu atata exactitate spiritul bufon amestecat cu interesele mai mici sau mai mari, marlania, incultura, superficialitatea si de multe ori nesimtirea politicienilor romani.
O perioada cu totul si cu totul aparte a fost cea a celor 50 de ani de comunism. In tot acest timp, circul politic extrem de viu si vocal a fost inlocuit de un circ politic foarte sobru si limitat in manifestari cu exceptia acelora de masa care vizau preamarirea conducatorului. A fost o perioada in care discursul politic s-a unicizat...
Dupa ’89, asa cum ii sta bine oricarui popor latin cu sange fierbinte, ne-am descatusat rapid de mutenia si sobrietatea comunista si am trecut destul de rapid, din nou, la circul politic extrem de vocal, de-o stridenta pe alocuri care merge pana la absurd…
Nu m-as fi apucat sa scriu un articol pe aceasta tema daca nu as mai fi deschis televizorul de cateva ori in ultimele 2 saptamani... Da, este cert. Dupa un concediu binemeritat campania electorala a reinceput... Bine, la noi, in ultimii 20 de ani campania electorala nu s-a oprit definitiv niciodata...doar a mai redus putin din turatia motoarelor.
Si de data aceasta scenariul este mai mult decat asemanator in comparatie cu alegerile anterioare (nu conteaza ca vorbim de parlamentare sau prezidentiale)...in sensul ca, cu o foarte scurta perioada de timp inainte de ziua alegerilor izbucnesc pe de o parte o gramada de scandaluri de coruptie politica si economica, iar pe de alta parte au loc foarte multe inaugurari, finalizari, taieri de panglici...Evident ca de fiecare data cei mai avantajati de aceasta imagine si de aceste realizari sunt cei care se afla in acel moment la putere.
Dar sa revenim la circul prezent...cel care m-a facut sa scriu acest articol. Cred ca foarte multi dintre voi ati vazut macar tangential ce s-a intamplat zilele acestea. Ma refer aici cat de frontal a iesit Basescu la atac in special impotriva justitiei...carevasazica vreo 20 de ani nu a observat nimeni in tara asta cat de corupta si incapabila este justitia romaneasca dar acum cu vreo 2 luni inainte de alegeri, brusc, am intuit acest lucru...am descoperit ca dosarul Revolutiei nu a gasit decat doi vinovati formali (Chitac si Stanculescu) condamnati pe hartie la 15 ani inchisoare, ambii fiind in libertate in acest moment, dar nu a gasit niciunul din acei “teroristi” care au omorat vreo 1200 de oameni...S-a mai referire la un alt dosar inca ramas deschis...cel al mineriadei din 13-15 Iunie 1990. Aici situatia e si mai “tare”... Au murit 6 oameni, au fost raniti si torturati cateva sute, dar nu exista nici macar un singur vinovat...doar un singur tap ispasitor (meritat de altfel) pe nume Miron Cozma. In aceeasi situatie sunt alte zeci si sute de dosare care se refera la modul cum a fost “privatizata” economia romaneasca si alte lucruri strigatoare la cer.
Tipul acesta de circ este intr-adevar penibil. Sa te duci cu buna stiinta in calitate de presedinte sa te rastesti in fata camerelor de luat vederi la niste magistrati care stiu la fel de bine ca si tine ca toate acele cazuri sunt acoperite printr-o uriasa manipulare, rastelile si incruntarile unora neffind altceva decat circ ieftin si prost pentru a castiga voturi.
Ce am prezentat mai sus reprezinta un singur caz revoltator...din nefericire, in campaniile electorale din ultimii 20 de ani au fost sute de cazuri similare...
Cred ca stiti ce va urma in urmatoarele 2 luni...din partea lui Basescu vor veni multe vizite, insotite de multe camere de filmat, in tot felul de institutii de stat unde se va incrunta, va ridica tonul, va ameninta si va acuza tot felul de functionari mai mari sau mai mici ca nu isi fac treaba cum trebuie, ca nu respecta cetateanul de rand si alte bla-bla-uri de acest fel, cu un ochi la camera de filmat si cu altul la ceas...deh...timpul e scurt si sunt multe zone de acoperit. Intre aceste aceste accese de Don Quijote, Basescu va participa la multe manifestari populare unde va face numeroase “bai de multime”, va face glume ridicole dar populare...va participa la multe inaugurari, se va intalni cu lideri locali...Bineinteles ca strada pe care isi are sediul DNA-ul va fi foarte aglomerata in aceasta perioada...
Ceilalti candidati, in functie de spatele si influenta pe care o au, ii vor provoca aceluiasi Basescu o multitudine de scandaluri pe modelul Ridzi, Udrea, Mircea Basescu etc cu unicul scop nu de a-l discredita (ar fi imposibil acest lucru), ci de a-i fura voturile.
Si uite asa ajungem la partea cea mai frumoasa a povestii...sunt destul de multi spalati pe creier care vor spune: “Si ce? Peste tot este asa! Nu suntem cu nimic diferiti fata de altii!”... Ba suntem... suntem ai dracu’ de diferiti. Incercati doar de curiozitate, daca aveti ocazia la fata locului, daca nu prin intermediul media sa vedeti cum se desfasoara o campanie electorala de prezidentiale / parlamentare nu in SUA...sunt prea departe de noi (atat geografic cat si economic)...dar sa vedeti o campanie dintr-o tara vest si chiar central europeana... Cred ca suntem singurii pe lumea asta (poate doar cu exceptia unor tari de prin Africa) unde candidatii nu vin cu planuri reale, cu strategii...nici nu indraznesc sa spun ceva de doctrine si principii...cred ca suntem singurii unde strategia de castigare a alegerilor se bazeaza aproape exclusiv pe discreditarea adversarului politic, pe demolarea sa prin absolut toate mijlocele posibile... De ce? Pentru ca cei care intra in acest joc sunt de aceeasi calitate...dintre ei se va detasa acela care este cel mai strident, care are cel mai mare tupeu, care este cel mai marlan, cel mai lipsit de scrupule...pe scurt CEL MAI SMECHER. De ce asa? Pentru ca poporului roman ii plac oamenii cu tupeu, necivilizati si mai ales smecheri...
Multi acuza lipsa de alternative reale la vot. Asa este. Dar eu sunt convins ca si daca am avea in acest moment contracanditatul perfect, cu mesaj, cu solutii, cu strategii, cu bun simt, cu responsabilitate si curaj nu l-ar vota nimeni...nu ar fi credibil...pentru ca nu tipa, pentru ca nu bea in public si apoi se urca la volanul masinii personale, pentru ca nu face glume de prost gust, pentru ca nu-si pune amanta ministru...pentru ca NU E SMECHER...
Cine castiga din tot acest circ nesfarsit? Aparent, raspunsul este evident…de fiecare data castiga un singur om…cel cu caracteristicile de mai sus...in realitate, in spatele sau castiga un sistem...o piramida de interese care vor tine marioneta respectiva in functie atata timp cat au de castigat bani... Niciodata in acesti 20 de ani nu a fost macar un singur moment vorba de lupta politica dintre niste politicieni, ci numai despre lupta unor cercuri de interese economice.
Cine pierde? In primul rand noi toti, dar asta e mai putin important...de fapt pierde viitorul tarii...pierd aceia care inca nu s-au nascut, pentru ca se vor naste din niste generatii de parinti spalati pe creier si vor ajunge sa creada ca de fapt asa trebuie sa fie...ca asta este starea de normalitate...iar cei care vor mai avea un dram de luciditate fie isi vor trai drama pe aceste meleaguri, fie vor emigra...
La fel ca si smecheria si ca si alte multe “calitati” ce pot fi atribuite acestei natii si circul politic a evoluat. Intr-un fel arata circul politic de acum cateva sute de ani in care boieri corupti puneau si dadeau jos domnitori si in cu totul alt fel arata circul politic de astazi.
Nici in perioada de dupa Revolutia de la 1848 si pana la instaurarea comunismului, circul politic romanesc nu prea a dus-o rau. Fac din nou recurs la genialul Caragiale care a suprins cu atata exactitate spiritul bufon amestecat cu interesele mai mici sau mai mari, marlania, incultura, superficialitatea si de multe ori nesimtirea politicienilor romani.
O perioada cu totul si cu totul aparte a fost cea a celor 50 de ani de comunism. In tot acest timp, circul politic extrem de viu si vocal a fost inlocuit de un circ politic foarte sobru si limitat in manifestari cu exceptia acelora de masa care vizau preamarirea conducatorului. A fost o perioada in care discursul politic s-a unicizat...
Dupa ’89, asa cum ii sta bine oricarui popor latin cu sange fierbinte, ne-am descatusat rapid de mutenia si sobrietatea comunista si am trecut destul de rapid, din nou, la circul politic extrem de vocal, de-o stridenta pe alocuri care merge pana la absurd…
Nu m-as fi apucat sa scriu un articol pe aceasta tema daca nu as mai fi deschis televizorul de cateva ori in ultimele 2 saptamani... Da, este cert. Dupa un concediu binemeritat campania electorala a reinceput... Bine, la noi, in ultimii 20 de ani campania electorala nu s-a oprit definitiv niciodata...doar a mai redus putin din turatia motoarelor.
Si de data aceasta scenariul este mai mult decat asemanator in comparatie cu alegerile anterioare (nu conteaza ca vorbim de parlamentare sau prezidentiale)...in sensul ca, cu o foarte scurta perioada de timp inainte de ziua alegerilor izbucnesc pe de o parte o gramada de scandaluri de coruptie politica si economica, iar pe de alta parte au loc foarte multe inaugurari, finalizari, taieri de panglici...Evident ca de fiecare data cei mai avantajati de aceasta imagine si de aceste realizari sunt cei care se afla in acel moment la putere.
Dar sa revenim la circul prezent...cel care m-a facut sa scriu acest articol. Cred ca foarte multi dintre voi ati vazut macar tangential ce s-a intamplat zilele acestea. Ma refer aici cat de frontal a iesit Basescu la atac in special impotriva justitiei...carevasazica vreo 20 de ani nu a observat nimeni in tara asta cat de corupta si incapabila este justitia romaneasca dar acum cu vreo 2 luni inainte de alegeri, brusc, am intuit acest lucru...am descoperit ca dosarul Revolutiei nu a gasit decat doi vinovati formali (Chitac si Stanculescu) condamnati pe hartie la 15 ani inchisoare, ambii fiind in libertate in acest moment, dar nu a gasit niciunul din acei “teroristi” care au omorat vreo 1200 de oameni...S-a mai referire la un alt dosar inca ramas deschis...cel al mineriadei din 13-15 Iunie 1990. Aici situatia e si mai “tare”... Au murit 6 oameni, au fost raniti si torturati cateva sute, dar nu exista nici macar un singur vinovat...doar un singur tap ispasitor (meritat de altfel) pe nume Miron Cozma. In aceeasi situatie sunt alte zeci si sute de dosare care se refera la modul cum a fost “privatizata” economia romaneasca si alte lucruri strigatoare la cer.
Tipul acesta de circ este intr-adevar penibil. Sa te duci cu buna stiinta in calitate de presedinte sa te rastesti in fata camerelor de luat vederi la niste magistrati care stiu la fel de bine ca si tine ca toate acele cazuri sunt acoperite printr-o uriasa manipulare, rastelile si incruntarile unora neffind altceva decat circ ieftin si prost pentru a castiga voturi.
Ce am prezentat mai sus reprezinta un singur caz revoltator...din nefericire, in campaniile electorale din ultimii 20 de ani au fost sute de cazuri similare...
Cred ca stiti ce va urma in urmatoarele 2 luni...din partea lui Basescu vor veni multe vizite, insotite de multe camere de filmat, in tot felul de institutii de stat unde se va incrunta, va ridica tonul, va ameninta si va acuza tot felul de functionari mai mari sau mai mici ca nu isi fac treaba cum trebuie, ca nu respecta cetateanul de rand si alte bla-bla-uri de acest fel, cu un ochi la camera de filmat si cu altul la ceas...deh...timpul e scurt si sunt multe zone de acoperit. Intre aceste aceste accese de Don Quijote, Basescu va participa la multe manifestari populare unde va face numeroase “bai de multime”, va face glume ridicole dar populare...va participa la multe inaugurari, se va intalni cu lideri locali...Bineinteles ca strada pe care isi are sediul DNA-ul va fi foarte aglomerata in aceasta perioada...
Ceilalti candidati, in functie de spatele si influenta pe care o au, ii vor provoca aceluiasi Basescu o multitudine de scandaluri pe modelul Ridzi, Udrea, Mircea Basescu etc cu unicul scop nu de a-l discredita (ar fi imposibil acest lucru), ci de a-i fura voturile.
Si uite asa ajungem la partea cea mai frumoasa a povestii...sunt destul de multi spalati pe creier care vor spune: “Si ce? Peste tot este asa! Nu suntem cu nimic diferiti fata de altii!”... Ba suntem... suntem ai dracu’ de diferiti. Incercati doar de curiozitate, daca aveti ocazia la fata locului, daca nu prin intermediul media sa vedeti cum se desfasoara o campanie electorala de prezidentiale / parlamentare nu in SUA...sunt prea departe de noi (atat geografic cat si economic)...dar sa vedeti o campanie dintr-o tara vest si chiar central europeana... Cred ca suntem singurii pe lumea asta (poate doar cu exceptia unor tari de prin Africa) unde candidatii nu vin cu planuri reale, cu strategii...nici nu indraznesc sa spun ceva de doctrine si principii...cred ca suntem singurii unde strategia de castigare a alegerilor se bazeaza aproape exclusiv pe discreditarea adversarului politic, pe demolarea sa prin absolut toate mijlocele posibile... De ce? Pentru ca cei care intra in acest joc sunt de aceeasi calitate...dintre ei se va detasa acela care este cel mai strident, care are cel mai mare tupeu, care este cel mai marlan, cel mai lipsit de scrupule...pe scurt CEL MAI SMECHER. De ce asa? Pentru ca poporului roman ii plac oamenii cu tupeu, necivilizati si mai ales smecheri...
Multi acuza lipsa de alternative reale la vot. Asa este. Dar eu sunt convins ca si daca am avea in acest moment contracanditatul perfect, cu mesaj, cu solutii, cu strategii, cu bun simt, cu responsabilitate si curaj nu l-ar vota nimeni...nu ar fi credibil...pentru ca nu tipa, pentru ca nu bea in public si apoi se urca la volanul masinii personale, pentru ca nu face glume de prost gust, pentru ca nu-si pune amanta ministru...pentru ca NU E SMECHER...
Cine castiga din tot acest circ nesfarsit? Aparent, raspunsul este evident…de fiecare data castiga un singur om…cel cu caracteristicile de mai sus...in realitate, in spatele sau castiga un sistem...o piramida de interese care vor tine marioneta respectiva in functie atata timp cat au de castigat bani... Niciodata in acesti 20 de ani nu a fost macar un singur moment vorba de lupta politica dintre niste politicieni, ci numai despre lupta unor cercuri de interese economice.
Cine pierde? In primul rand noi toti, dar asta e mai putin important...de fapt pierde viitorul tarii...pierd aceia care inca nu s-au nascut, pentru ca se vor naste din niste generatii de parinti spalati pe creier si vor ajunge sa creada ca de fapt asa trebuie sa fie...ca asta este starea de normalitate...iar cei care vor mai avea un dram de luciditate fie isi vor trai drama pe aceste meleaguri, fie vor emigra...
Tuesday, September 15, 2009
Capitalism autentic
Mi-a cazut sub priviri foarte de curand un articol referitor la maretia si inceputul decaderii unei firme romanesti. Firma se numeste Energy Holding si probabil ca unora dintre voi le suna un clopotel la auzul acestui nume, altora dimpotriva nu le spune nimic.
Evident ca nu sunt nebun sa ma apuc sa reproduc ceea ce era prezentat in articolul respectiv, altfel destul de amplu din categoria celor de tip “Cover story”. Dar mi-a atras atentia, si nu m-am putut dezlipi pret de cateva minute bune, un grafic...pe acel grafic era prezentata “evolutia” acestei firmulite care intre timp ajunsese la stadiul de coporatie.
Povestea firmei (asa cum este prezentata pe acel grafic) incepe in anul 2000, an in care cifra de afaceri a firmei a fost de??? ... evident ca daca nu ati citit respectivul articol nici prin gand nu ar putea sa va treaca...ei bine CA a fost fix de 300 euro! Da, ati citit bine...dupa acei 300 nu mai vin alte cifre...acolo se opreste descrierea...deci 300 euro. In anul urmator, surpriza! CA creste la 411 euro pentru ca in 2002 sa creasca fulgerator la fabuloasa suma de 150.000 euro. Pana aici nimic interesant sau anormal...numai ca in 2004 (la mai putin de 2 ani) la cat credeti ca a ajuns CA?? Hmmm...nici de data asta nu ati ghicit...pai a ajuns la 220 MILIOANE EURO!! Varful absolut a fost atins in 2007 cand CA = 345 milioane euro.
Dar ne-am luat cu cifrele si am uitat sa va mai spun cateva lucruri extrem de interesante, unele dintre aceste lucruri evident ca nu apar nici in articolul cu pricina... In primul rand cu ce se ocupa firma asta? Pai este un intermediar de energie electrica, scrie prin unele publicatii economice...citind printre randuri acest lucru inseamna ca ei cumpara energie electrica foarte-foarte ieftin de la Hidroelectrica sa spunem si o vand scump unor mari consumatori industriali (printre contractele cele mai importante au fost Petrom, ALRO Slatina, Oltchim si alti grei din industrie). Ca sa intelegeti si mai bine fenomenul in sine, firma asta nu a avut niciodata in scurta sa existenta mai mult de 50 de angajati care nu au vazut in viata lor vreo instalatie electrica dar care au rulat in doar 6 ani de zile (2003-2008) aproximativ 1,5 miliarde euro!! O suma incredibila rulata practic de o firma de apartament...
Daca va mai aduceti aminte, acum vreo 3 ani de zile Basescu facea referire la afacerile extraordinar de profitabile din acest domeniu cu apelativul ramas celebru de atunci al “baietilor destepti” din energie...in principal la aceasta firma se referea, dar nu numai.
Intre timp lucrurile incep sa se schimbe pentru firma. Incepand cu 2008 se observa declinul “afacerilor”, contractele cele mai importante fiind reziliate si preluate de alti distribuitori de energie electrica...dar nu asta este important. Important este faptul ca tot ce am scris mai sus poate fi sumarizat intr-o propozitie...A fost un alt “tun” imens, pe langa privatizari de renume, dat economiei romanesti.
Ca sa revenim la titlu acestui articol, l-am denumit asa pentru ca sunt mandru de “realizarile” tarii din care fac parte. Visez cu ochii deschisi la momentul la care vom putea sa facem niste seminarii economice internationale organizate pe stadioane prin care sa le explicam dobitocilor si cretinilor de americani, japonezi, nemti etc, deci in general celor care au tinut sus steagul capitalismului in ultimii 200 de ani, ca sunt niste prosti si niste “depasiti”...ca nu au inteles nimic din teoriile economice capitaliste (scrise tot de ei)...ca toate corporatiile lor sunt construite pe zeci si uneori sute de ani cand de fapt acest lucru se poate face in 5 ani...ca nu trebuie sa angajezi zeci de mii de oameni ca sa faci profit de sute de milioane de euro si sa platesti impozite imense statului dupa zeci de ani de functionare cand poti sa obtii aceleasi profituri cu 50 de angajati si fara sa platesti cine-stie-ce impozite... Mai are rost sa vorbim aici de indicatori economici? Pai inteleg retardatii astia de capitalisti occidentali, care daca obtin un ROI de 10% pe un business dau sarbatoare nationala, cum este sa obtii un ROI de 200.000%?? Mai are rost sa mai vorbim de profitabilitatea per angajat?!? Capitalisti fraieri ce sunteti!!
Din aceeasi serie a capitalismului prost inteles de catre occidentali, este si cazul functionarilor publici. Te uiti la niste filme sau discuti cu niste oameni din acestia care se mai ratacesc pe la noi prin tara si afli cu stupoare ca salariatii din sectorul public de prin toate statele capitaliste nu o duc stralucit...ca isi dramuiesc cu foarte mare atentie bugetele de familie...ca nu isi permit vreun trai iesit din comun si ca se lupta din greu cu presiunea cheltuielilor zilnice...ca nu prea le raman bani pusi de-o parte... in conditiile in care castiga in medie 2-3 mii de dolari in SUA sau 1,5-2 mii de euro in Europa... Iar nu pot sa ma abtin si iar trebuie sa le spun ca sunt in ultimul hal...ca prostia lor nu are margini...
Pai sa vina in Romanica, supranumita si “The land of choice” sa vada cum se face capitalism adevarat nu numai la nivelul firmelor dar si la nivelul individului...inclusiv al celui care lucreaza in sectorul public. Sa vina prostii de capitalisti sa invete de la politistii, judecatorii, procurorii, vamesii, salariatii din serviciile secrete, primarii, consilierii etc. nostri. Voi va dati seama ce nivel de inteligenta, de pregatire capitalista si gospodarire au toti acei oameni mentionati mai sus, romani adevarati, care cu salarii de doar 1000-2000 lei (adica 200-400 euro) pe luna nu numai ca nu mor de foame, dar unii reusesc chiar sa-si construiasca cel putin o vila cu 2-3 etaje de minimum 500.000 euro, in curtea carora stau linistite cel putin vreo 2 SUV-uri de cel putin 40.000 de euro bucata, care se imbraca numai cu haine de firma cumparate direct de la sursa si care isi mai fac si concedii prin niste locuri cel putin exotice???
Inchei acest articol profund dezamagit...Americanii astia or fi inventat ei capitalismul dar se pare ca nu au inteles nimic din el...cred ca este momentul sa renunte definitiv la aceasta doctrina economica si sa se indrepte spre comunism...poate asta le iese mai bine...
Evident ca nu sunt nebun sa ma apuc sa reproduc ceea ce era prezentat in articolul respectiv, altfel destul de amplu din categoria celor de tip “Cover story”. Dar mi-a atras atentia, si nu m-am putut dezlipi pret de cateva minute bune, un grafic...pe acel grafic era prezentata “evolutia” acestei firmulite care intre timp ajunsese la stadiul de coporatie.
Povestea firmei (asa cum este prezentata pe acel grafic) incepe in anul 2000, an in care cifra de afaceri a firmei a fost de??? ... evident ca daca nu ati citit respectivul articol nici prin gand nu ar putea sa va treaca...ei bine CA a fost fix de 300 euro! Da, ati citit bine...dupa acei 300 nu mai vin alte cifre...acolo se opreste descrierea...deci 300 euro. In anul urmator, surpriza! CA creste la 411 euro pentru ca in 2002 sa creasca fulgerator la fabuloasa suma de 150.000 euro. Pana aici nimic interesant sau anormal...numai ca in 2004 (la mai putin de 2 ani) la cat credeti ca a ajuns CA?? Hmmm...nici de data asta nu ati ghicit...pai a ajuns la 220 MILIOANE EURO!! Varful absolut a fost atins in 2007 cand CA = 345 milioane euro.
Dar ne-am luat cu cifrele si am uitat sa va mai spun cateva lucruri extrem de interesante, unele dintre aceste lucruri evident ca nu apar nici in articolul cu pricina... In primul rand cu ce se ocupa firma asta? Pai este un intermediar de energie electrica, scrie prin unele publicatii economice...citind printre randuri acest lucru inseamna ca ei cumpara energie electrica foarte-foarte ieftin de la Hidroelectrica sa spunem si o vand scump unor mari consumatori industriali (printre contractele cele mai importante au fost Petrom, ALRO Slatina, Oltchim si alti grei din industrie). Ca sa intelegeti si mai bine fenomenul in sine, firma asta nu a avut niciodata in scurta sa existenta mai mult de 50 de angajati care nu au vazut in viata lor vreo instalatie electrica dar care au rulat in doar 6 ani de zile (2003-2008) aproximativ 1,5 miliarde euro!! O suma incredibila rulata practic de o firma de apartament...
Daca va mai aduceti aminte, acum vreo 3 ani de zile Basescu facea referire la afacerile extraordinar de profitabile din acest domeniu cu apelativul ramas celebru de atunci al “baietilor destepti” din energie...in principal la aceasta firma se referea, dar nu numai.
Intre timp lucrurile incep sa se schimbe pentru firma. Incepand cu 2008 se observa declinul “afacerilor”, contractele cele mai importante fiind reziliate si preluate de alti distribuitori de energie electrica...dar nu asta este important. Important este faptul ca tot ce am scris mai sus poate fi sumarizat intr-o propozitie...A fost un alt “tun” imens, pe langa privatizari de renume, dat economiei romanesti.
Ca sa revenim la titlu acestui articol, l-am denumit asa pentru ca sunt mandru de “realizarile” tarii din care fac parte. Visez cu ochii deschisi la momentul la care vom putea sa facem niste seminarii economice internationale organizate pe stadioane prin care sa le explicam dobitocilor si cretinilor de americani, japonezi, nemti etc, deci in general celor care au tinut sus steagul capitalismului in ultimii 200 de ani, ca sunt niste prosti si niste “depasiti”...ca nu au inteles nimic din teoriile economice capitaliste (scrise tot de ei)...ca toate corporatiile lor sunt construite pe zeci si uneori sute de ani cand de fapt acest lucru se poate face in 5 ani...ca nu trebuie sa angajezi zeci de mii de oameni ca sa faci profit de sute de milioane de euro si sa platesti impozite imense statului dupa zeci de ani de functionare cand poti sa obtii aceleasi profituri cu 50 de angajati si fara sa platesti cine-stie-ce impozite... Mai are rost sa vorbim aici de indicatori economici? Pai inteleg retardatii astia de capitalisti occidentali, care daca obtin un ROI de 10% pe un business dau sarbatoare nationala, cum este sa obtii un ROI de 200.000%?? Mai are rost sa mai vorbim de profitabilitatea per angajat?!? Capitalisti fraieri ce sunteti!!
Din aceeasi serie a capitalismului prost inteles de catre occidentali, este si cazul functionarilor publici. Te uiti la niste filme sau discuti cu niste oameni din acestia care se mai ratacesc pe la noi prin tara si afli cu stupoare ca salariatii din sectorul public de prin toate statele capitaliste nu o duc stralucit...ca isi dramuiesc cu foarte mare atentie bugetele de familie...ca nu isi permit vreun trai iesit din comun si ca se lupta din greu cu presiunea cheltuielilor zilnice...ca nu prea le raman bani pusi de-o parte... in conditiile in care castiga in medie 2-3 mii de dolari in SUA sau 1,5-2 mii de euro in Europa... Iar nu pot sa ma abtin si iar trebuie sa le spun ca sunt in ultimul hal...ca prostia lor nu are margini...
Pai sa vina in Romanica, supranumita si “The land of choice” sa vada cum se face capitalism adevarat nu numai la nivelul firmelor dar si la nivelul individului...inclusiv al celui care lucreaza in sectorul public. Sa vina prostii de capitalisti sa invete de la politistii, judecatorii, procurorii, vamesii, salariatii din serviciile secrete, primarii, consilierii etc. nostri. Voi va dati seama ce nivel de inteligenta, de pregatire capitalista si gospodarire au toti acei oameni mentionati mai sus, romani adevarati, care cu salarii de doar 1000-2000 lei (adica 200-400 euro) pe luna nu numai ca nu mor de foame, dar unii reusesc chiar sa-si construiasca cel putin o vila cu 2-3 etaje de minimum 500.000 euro, in curtea carora stau linistite cel putin vreo 2 SUV-uri de cel putin 40.000 de euro bucata, care se imbraca numai cu haine de firma cumparate direct de la sursa si care isi mai fac si concedii prin niste locuri cel putin exotice???
Inchei acest articol profund dezamagit...Americanii astia or fi inventat ei capitalismul dar se pare ca nu au inteles nimic din el...cred ca este momentul sa renunte definitiv la aceasta doctrina economica si sa se indrepte spre comunism...poate asta le iese mai bine...
Sunday, September 13, 2009
Cel mai iubit dintre pamanteni
A trecut deja un an...pe nesimtite...Da, pe 14 septembrie comemoram un an de la moartea talentului urias numit Stefan Iordache...si nu sunt vorbe mari...de fapt nu exista vorbe prea mari cand vorbesti despre talentul sau...
Jurnalul National a avut o initiativa demna de toata lauda si a lansat impreuna cu Jurnalul de Duminica dvd-ul cu filmul "Cel mai iubit dintre pamanteni".
Nu vreau sa mai intru intr-o analiza pe marginea filmului...eu mi-am exprimat mai de mult opinia si consider in continuare ca acest film face parte (din punctul meu de vedere) din top 5 al celor mai bune filme romanesti din totdeauna alaturi de productii precum "Padurea spanzuratilor" a lui Ciulei, "Reconstituirea" si "De ce trag clopotele, Mitica?" ambele ale lui Pintilie, "Morometii" al lui Stere Gulea...
A fost un film cu o istorie controversata si zbuciumata...mai multe amanunte veti putea afla in articolele din Jurnalul de Duminica...ceea ce mi se pare de foarte bun augur este faptul ca regizorul filmului (Serban Marinescu) reitereaza, destul de raspicat, ca nu si-a propus niciodata sa faca o ecranizare a romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" ci doar un film inspirat si adaptat dupa respectiva poveste. O mentiune necesara si de bun simt care sper ca va mai subtia tonul criticilor acestui film de exceptie.
Despre prestatia actoriceasca a lui Stefan Iordache nu mai are rost sa comentez...poate ca se vor mai face filme inspirate din romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" in urmatorii 10, 20 sau 30 de ani, insa in memoria mea nu va mai exista un alt Victor Petrini decat cel interpretat de Stefan Iordache...
Jurnalul National a avut o initiativa demna de toata lauda si a lansat impreuna cu Jurnalul de Duminica dvd-ul cu filmul "Cel mai iubit dintre pamanteni".
Nu vreau sa mai intru intr-o analiza pe marginea filmului...eu mi-am exprimat mai de mult opinia si consider in continuare ca acest film face parte (din punctul meu de vedere) din top 5 al celor mai bune filme romanesti din totdeauna alaturi de productii precum "Padurea spanzuratilor" a lui Ciulei, "Reconstituirea" si "De ce trag clopotele, Mitica?" ambele ale lui Pintilie, "Morometii" al lui Stere Gulea...
A fost un film cu o istorie controversata si zbuciumata...mai multe amanunte veti putea afla in articolele din Jurnalul de Duminica...ceea ce mi se pare de foarte bun augur este faptul ca regizorul filmului (Serban Marinescu) reitereaza, destul de raspicat, ca nu si-a propus niciodata sa faca o ecranizare a romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" ci doar un film inspirat si adaptat dupa respectiva poveste. O mentiune necesara si de bun simt care sper ca va mai subtia tonul criticilor acestui film de exceptie.
Despre prestatia actoriceasca a lui Stefan Iordache nu mai are rost sa comentez...poate ca se vor mai face filme inspirate din romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" in urmatorii 10, 20 sau 30 de ani, insa in memoria mea nu va mai exista un alt Victor Petrini decat cel interpretat de Stefan Iordache...
Friday, September 11, 2009
Indiferenta criminala
Ma uit deunazi din greseala la stirile de noapte si vad inca o stire (a cata???) referitoare la surparea unui sant de 3 m adancime peste 2 muncitori...
Cred ca va aduceti aminte la fel de bine ca si mine ca de cativa ani incoace (si in special anul acesta) au fost perioade in care aproape saptamanal a existat cate un caz de acest fel...in care fie au murit oameni, fie au fost grav raniti.
Ok, peste tot in lumea asta, sectorul constructiilor este considerat unul dintre cele mai dure domenii din lume. Peste tot se intampla accidente. Problema noastra este alta...si nume este vorba de ridicolul acestor accidente.
Poate va numarati printre cei care urmaresc pe Discovery sau National Geographic documentare referitoare la lucrari de mare anvergura, fie ca vorbim de infrastructura sau de zgarie nori. Acest documentare abunda in detalii tehnice, arata problemele de o complexitate incredibila cu care se confrunta de multe ori inginerii sau simpli muncitori, prezinta solutiile (de multe ori geniale) pe care omul este capabil sa le gaseasca ca sa infrunte natura.
Si invariabil ne intoarcem si la santierele, la problemele noastre si cat de ridicoli suntem... Cum este posibil sa moara atat de multi oameni in accidente stupide de munca in Romania? Cat de greu sau de complex poate sa fie sa sapi un sant, fie el si de 5 m adancime, incat sa moara oameni in el? Raspunsurile la aceste intrebari sunt simple… Oamenii aceia mor in primul rand din cauza indiferentei criminale a patronilor firmelor de constructii. Acei patroni care angajeaza in cea mai mare parte numai muncitori necalificati, care numesc diriginti de santier oameni fara niciun fel de experienta, care fac economii cat se poate de mari atat la echipamentele de protectie cat si la masurile de siguranta care trebuie luate pe santierele respective, fiind interesati in exclusivitate doar de profituri mari, rapide si cu costuri minime.
In al doilea rand oamenii aceia mor pentru ca nimeni nu ii protejeaza...pentru ca institutiile statului abilitate sa controleze legalitatea si conformitatea in acest domeniu (ma refer aici la ISCIR in primul rand dar si la ITM) nu isi fac treaba. De ce? Uneori tot din incompetenta, dar de cele mai multe ori din cauza de coruptie. Intamplator am cat-de-cat o idee a ceea ce inseamna normative in constructii si cam ce conditii ar trebui sa respecte un antreprenor cu firma de constructii in Romania care deschide un santier...am curajul sa spun ca in acest moment niciun santier (cat de mic sau cat de mare) din tara asta nu respecta nici pe departe normele in vigoare...unele santiere nu respecta nici conditiile minime macar... Cum se poate totusi acest lucru? Pai cu bani (a se citi mita)...credeti ca va fi tras vreodata la raspundere un antreprenor care are in executie un proiect de 3-4 sute de milioane de euro (precum constructia unui mall gigant sau a unui ansamblu rezidential)?? Ce daca lucreaza si cu minori... Ce daca foloseste la munci calificate muncitori necalificati... Se da o spaga consistenta si se mai inchid ochii inspectorilor.
La inceputul acestui articol spuneam de ridicolul acestor accidente in care mor oameni nevinovati...
Ridicolul situatiei vine tocmai de la lucrarile in cauza...vorbim de un pompos denumit “Pasaj subteran” de la Baneasa care, in fond, nu este decat un lighean...o amarata de adancitura de vreo 200 de m la care au murit in primavara 3 oameni...sau de incredibil de complexa lucrare prin care s-a sapat un sant pentru racordarea la canalizare a celor 2 turnuri gemene din fata Romexpo unde a murit un om si altul a fost grav ranit...de aici vine acel ridicol absolut de care vorbeam...acei oameni nu construiau nici piramide, nici zgarie nori de 100 de etaje si nici autostrazi pe sub oras cu 4 benzi pe sens...sapau doar niste santuri amarate...
Cred ca va aduceti aminte la fel de bine ca si mine ca de cativa ani incoace (si in special anul acesta) au fost perioade in care aproape saptamanal a existat cate un caz de acest fel...in care fie au murit oameni, fie au fost grav raniti.
Ok, peste tot in lumea asta, sectorul constructiilor este considerat unul dintre cele mai dure domenii din lume. Peste tot se intampla accidente. Problema noastra este alta...si nume este vorba de ridicolul acestor accidente.
Poate va numarati printre cei care urmaresc pe Discovery sau National Geographic documentare referitoare la lucrari de mare anvergura, fie ca vorbim de infrastructura sau de zgarie nori. Acest documentare abunda in detalii tehnice, arata problemele de o complexitate incredibila cu care se confrunta de multe ori inginerii sau simpli muncitori, prezinta solutiile (de multe ori geniale) pe care omul este capabil sa le gaseasca ca sa infrunte natura.
Si invariabil ne intoarcem si la santierele, la problemele noastre si cat de ridicoli suntem... Cum este posibil sa moara atat de multi oameni in accidente stupide de munca in Romania? Cat de greu sau de complex poate sa fie sa sapi un sant, fie el si de 5 m adancime, incat sa moara oameni in el? Raspunsurile la aceste intrebari sunt simple… Oamenii aceia mor in primul rand din cauza indiferentei criminale a patronilor firmelor de constructii. Acei patroni care angajeaza in cea mai mare parte numai muncitori necalificati, care numesc diriginti de santier oameni fara niciun fel de experienta, care fac economii cat se poate de mari atat la echipamentele de protectie cat si la masurile de siguranta care trebuie luate pe santierele respective, fiind interesati in exclusivitate doar de profituri mari, rapide si cu costuri minime.
In al doilea rand oamenii aceia mor pentru ca nimeni nu ii protejeaza...pentru ca institutiile statului abilitate sa controleze legalitatea si conformitatea in acest domeniu (ma refer aici la ISCIR in primul rand dar si la ITM) nu isi fac treaba. De ce? Uneori tot din incompetenta, dar de cele mai multe ori din cauza de coruptie. Intamplator am cat-de-cat o idee a ceea ce inseamna normative in constructii si cam ce conditii ar trebui sa respecte un antreprenor cu firma de constructii in Romania care deschide un santier...am curajul sa spun ca in acest moment niciun santier (cat de mic sau cat de mare) din tara asta nu respecta nici pe departe normele in vigoare...unele santiere nu respecta nici conditiile minime macar... Cum se poate totusi acest lucru? Pai cu bani (a se citi mita)...credeti ca va fi tras vreodata la raspundere un antreprenor care are in executie un proiect de 3-4 sute de milioane de euro (precum constructia unui mall gigant sau a unui ansamblu rezidential)?? Ce daca lucreaza si cu minori... Ce daca foloseste la munci calificate muncitori necalificati... Se da o spaga consistenta si se mai inchid ochii inspectorilor.
La inceputul acestui articol spuneam de ridicolul acestor accidente in care mor oameni nevinovati...
Ridicolul situatiei vine tocmai de la lucrarile in cauza...vorbim de un pompos denumit “Pasaj subteran” de la Baneasa care, in fond, nu este decat un lighean...o amarata de adancitura de vreo 200 de m la care au murit in primavara 3 oameni...sau de incredibil de complexa lucrare prin care s-a sapat un sant pentru racordarea la canalizare a celor 2 turnuri gemene din fata Romexpo unde a murit un om si altul a fost grav ranit...de aici vine acel ridicol absolut de care vorbeam...acei oameni nu construiau nici piramide, nici zgarie nori de 100 de etaje si nici autostrazi pe sub oras cu 4 benzi pe sens...sapau doar niste santuri amarate...
Tuesday, September 1, 2009
Romania, tara de smecheri
Inainte de orice discutie sau dezbatere despre smecheri si smecherie, trebuie sa avem o intelegere clara a termenului in sine. In acest sens am preluat definitia din DEX...
Smecher, -A smecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care stie să iasă din incurcaturi, pe care nu-l poti pacali; abil, istet, dezghetat, siret, viclean, sarlatan. – Culmea, cuvantul a fost preluat din cuvantul de origine germana Schmecker care inseamna „persoană cu gust rafinat” (!!).
Smecheria pe meleagurile acestea nu este o chestie de data recenta, ci are o istorie bogata in spate. Ceea ce traim noi astazi este o culme, un rezultat al evolutiei din ultimele sute de ani in domeniul smecheriei...
Despre smecheria din vremuri indepartate au scris multi autori romani referindu-se atat la smecheria clasei conducatoare (boieri, politicieni), dar si la smecheria clasei conduse (tarani, oraseni).
Performanta maxima in descrierea si intelegerea smecheriei romanesti a atins-o totusi, in opinia mea, Caragiale...era nevoie de cineva cu geniul sau, cu un simt al observatiei incredibil si cu un stil de a scrie plin de umor, fantezie si imaginatie pentru a da dimensiunea reala a fenomenului. El este cel care l-a creat pe Mitica...smecherul, zeflemitorul, arogantul, carcotasul, sugubatul, superficialul, candidul Mitica...nemuritorul Mitica. De ce este Mitica nemuritor? Pentru ca spiritul smecheresc al acestui popor este nemuritor (acest lucru a fost suprins genial in filmul “De ce trag clopotele Mitica?” de catre Lucian Pintilie).
Discutia aceasta am abordat-o in cercul meu de prieteni de multa vreme si in repetate randuri, la final parerile fiind impartite... Sunt destui cei care sunt de parere ca I.L. Caragiale intr-adevar a surprins genial smecheria romaneasca pentru faptul ca a fost in permanenta in mijlocul evenimentelor...evident ca a incarnat spiritul smecheresc al poporului roman in Mitica si a facut-o atat de bine pentru ca era unul dintre acei mitici care statea toata ziua pe terasa cu burta la soare, bea bere si flecarea vrute si nevrute... Da, poate ca este asa numai ca mult mai important este rezultatul...iar acest rezultat este ceea ce a lasat Caragiale in urma sa.
Altii, si nu putini, sunt de parere ca ceea ce traim astazi este perfect explicabil daca ne uitam la istoria noastra...o istorie nici pe departe atat de inaltatoare si glorioasa asa cum suntem lasati sa credem la citirea Manualului de Istorie a Romanilor, dar mai degraba un foarte lung sir de tradari, uneltiri si comploturi...incepe sa va sune cunoscut?!? Multi cauta o scuza acestui comportament si explica smecheria prezenta, prin multele secole de asuprire a acestui popor...adica ei spun ca este normal sa avem in gene acest tip de comportament pentru ca intotdeauna am fost un popor mic si neajutorat aflat la confluenta intereselor unor imperii...vasazica nu am fost niciodata suficient de puternici sau de organizati ca sa ne luam soarta in maini, dar am gasit scuza perfecta: am fost asupriti, trebuia sa ne adaptam cumva...si asta am facut aproape doua mii de ani...ne-am tot adaptat... A fost genul acela de adaptare cand vine unul si iti da o palma peste ochi (cu sau fara motiv) de-ti muta falca din loc, dar tu nu numai ca nu ai nicio reactie ci lasi capul plecat in pamant...insa dupa ce “agresorul” iti intoarce spatele ii faci foarte multe semne obscene iar dupa ce se indeparteaza de tine si esti sigur ca nu te mai aude dai drumul tuturor acelor lucrui nespuse de sute de ani... Asta intr-adevar inseamna supravietuire si nu istorie glorioasa, asa cum am fost intoxicati atata vreme.
In zilele noastre (adica in secolul 21), smecheria evident ca a evoluat si ea si s-a raspandit... ca un cancer... in toate zonele si la toate nivelurile... In ziua de azi smecheria te loveste in fata din momentul in care pui piciorul afara din casa. Nu mai este vorba doar de a pleca capul si de a-ti vede de treaba. Se scrie istorie in fiecare moment...istoria smecheriei...istoria a lui “a te descurca” si a a lui “a te scoate”. Am ajuns in faza in care toata lumea vrea sa “intepe” pe toata lumea...de la pustii de scoala si pana la “marii” oameni de afaceri, toti sunt manati de acelasi ideal comun: “Inteapa-l pe cel de langa tine! Fii mai smecher ca el!” sau “Nu fii fraier...nu-l intepi tu, oricum o va face altul!”.
Se latra incontinuu in media si se fac campanii publicitare scumpe si cretine prin care oamenii sunt indemnati sa nu mai dea spaga, dar niciodata in tara nu a fost facuta vreo campanie publicitara prin care sa li se explice romanilor importanta colosala a respectarii legilor...pentru ca acela este punctul 0 al constructiei oricarei civilizatii...fara reguli si legi si mai ales fara respectarea acestora, totul se tranforma in anarhie si haos...adica cam ceea ce se intampla acum la noi.
Scoala romaneasca traverseaza de asemenea (cum altfel?) probabil cel mai dificil moment din istoria sa...si asa nu prea lunga...spalarea creierului copiilor se face si aici sistematic...de ce sa ai ore speciale prin care sa-i educi in privinta igienei corporale, sau in privinta sexualitatii, sau in ceea ce priveste comportamentul in societate, sau regulile de circulatie? Nu e mai bine sa-i spalam pe creier de mici cu ore de Religie? Si cu multe alte materii aride si inepte care nu le vor folosi niciodata? Nu e mult mai comod ca si institutie sa te speli pe maini si sa nu-ti asumi nimic? Nu e mult mai usor sa-i lasam pe copii sa inteleaga ce vor din lumea care-i inconjoara si sa se autoeduce cu televizor si internet (pentru ca parintii trebuie sa munceasca 12 ore pe zi ca sa-si poata permite “educatia” lor)? Mai este de mirare ca la orice sondaj facut printre elevii de scoala generala sau de liceu, o proportie covarsitoare dintre ei nu mai citesc carti practic deloc? Ca cea mai mare parte a fetelor vor sa se faca cantarete, manechine sau prezentatoare TV, iar baietii fie fotbalisti fie “smecheri”? Ca modelele lor nu mai sunt de foarte multa vreme (asa cum inca mai cred unii idioti) Eminescu sau Stefan cel Mare sau Enescu ci Gigi Becali pentru ca e smecher si are bani, EBA pentru ca are succes in politica, manelistii ca au toata lumea la picioarele lor si Basescu pentru ca a declarat ca nu i-a placut cartea dar totusi a ajuns Presedintele Romaniei!! ... ca valorile lor nu mai sunt demult cinstea, munca din greu si seriozitatea, ci BANII...cat mai multi bani si facuti cat mai usor...ca sa poti sa-ti permiti masini, haine, telefoane mobile si standardul de viata al smecherilor... Si paradoxal, suntem foarte mirati ca Romania de azi arata asa...cum ar putea sa arate altfel cand de atatia ani lipsesc exact caramizile de baza de la fundatia acestei tari? Ma refer aici la Educatie si Cultura...
Este suficient sa iesi cu masina si vei da de smecherii din trafic...prosti, nesimtiti si agresivi si-au facut un titlu de glorie din a nu respecta nicio regula de circulatie...ca de reguli ale bunului simt oricum nu mai poate fi vorba... Poate ca nesimtirea si mitocania din trafic nu ar fi totusi o problema atat de mare...inchizi geamurile, dai drumul la muzica preferata si te inarmezi cu infinit de multa rabdare...dar lucrurile nu se opresc aici...pentru ca smecheria din trafic se transforma foarte rapid in inconstienta si dupa aceea vedem cu totii, prin intermediul media, consecintele acestei smecherii inconstiente...Dar se pare ca faptul ca anual in Romania mor in accidente de circulatie aproximativ 4.000 de oameni (cam de 3 ori si ceva mai mult decat au murit la asa-zisa Revolutie din decembrie 1989) nu preocupa pe nimeni. Si sunt absolut sigur cand spun ca nu preocupa pe nimeni...altfel nu ar fi posibil sa aiba loc nesfarsite curse de masini si motociclete, in fiecare noapte, pe cele mai centrale si circulate bulevarde ale Bucurestiului... bulevarde pe care sunt instalate zeci si zeci de camere de luat vederi si pe care ar trebui sa-si faca datoria multi politisti...
Dar nu avem smecheri numai in trafic. Probabil ca cei mai multi s-au strans in politica. Sute si mii de paraziti cei mai multi prosti, incredibil de inculti si excesiv de nesimititi dar cu un spirit smecheresc hiperdezvoltat...si ce fac toti acesti oameni si interesele lor? Cresc, se coaguleaza si isi apara “cuceririle” creand adevarate caste. Este suficient sa va uitati la partidele politice din acest moment, atat la generatiile mai vechi (cei care le-au creat) cat si la generatiile noi (cei care vor prelua stafeta) si imi veti da dreptate imediat. Credeti ca ati vazut totul in acesti 20 de ani? Credeti ca Iliescu, Constantinescu, Basescu, Hrebenciuc, Nastase si alti oribili ca ei au fost rai si smecheri si corupti? Hmmm...cred ca nu ati vazut inca nimic...deja am intrat in actul II al acestei piese de teatru proaste...generatia politicienilor “versati” lasa incet-incet locul tinerilor politicieni. Am vazut deja in plenitudinea lor tineri “politicieni” de calibrul Elenei Udrea, Monicai Iacob Ridzi sau Robertei Anastase...si asta nu e tot. Credeti ca va mai exista vreodata vreo granita intre putere si opozitie?!? Faceti va rog un exercitiu de imaginatie sa vedeti cum va arata peste 10-15 ani o Romanie condusa de EBA si alti tineri “de succes” de la organizatiile de tineret ale PSD, PD-L, PNL etc...woooooow...v-au trecut ceva fiori reci? Vi se pare imposibil acest scenariu?!? Nu cred. Eu inca de pe acum as propune-o pe d-ra EBA fie pentru portofoliul Culturii, fie pentru cel al Educatiei...sunt 2 dintre domeniile pe care le stapaneste la superlativ...
Cu astfel de modele era inevitabil ca si patura celor condusi sa inceapa sa reactioneze la fel si in felul asta smecheria si mistocareala sa se generalizeze. Dar poate si pentru faptul ca cei care ne conduc si-au dat seama si au inteles cum sunt cei pe care ii conduc –adica lipsiti de initiativa, pasivi, neimplicati si usor de manipulat- au hotarat sa “intinda coarda” atat cat se poate de mult...si se pare ca se poate foarte mult... De ce se poate sa se “intinda coarda” asa de mult fara sa se rupa? Pentru ca nu exista o constiinta sociala in aceasta tara, pentru ca societatea civila este inexistenta (mare parte din asa zisele ONG-uri ocupandu-se foarte multi ani la rand de importul de masini second hand, adoptii internationale si alte matrapazlacuri mai mult sau mai putin din zona penalului), pentru ca Revolutia/revolta sunt doar niste termeni abstracti si artificial creati care nu au existat in realitate niciodata, ci doar au fost miscari sociale induse, foarte bine organizate si care au avut un scop precis...
Smecher, -A smecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care stie să iasă din incurcaturi, pe care nu-l poti pacali; abil, istet, dezghetat, siret, viclean, sarlatan. – Culmea, cuvantul a fost preluat din cuvantul de origine germana Schmecker care inseamna „persoană cu gust rafinat” (!!).
Smecheria pe meleagurile acestea nu este o chestie de data recenta, ci are o istorie bogata in spate. Ceea ce traim noi astazi este o culme, un rezultat al evolutiei din ultimele sute de ani in domeniul smecheriei...
Despre smecheria din vremuri indepartate au scris multi autori romani referindu-se atat la smecheria clasei conducatoare (boieri, politicieni), dar si la smecheria clasei conduse (tarani, oraseni).
Performanta maxima in descrierea si intelegerea smecheriei romanesti a atins-o totusi, in opinia mea, Caragiale...era nevoie de cineva cu geniul sau, cu un simt al observatiei incredibil si cu un stil de a scrie plin de umor, fantezie si imaginatie pentru a da dimensiunea reala a fenomenului. El este cel care l-a creat pe Mitica...smecherul, zeflemitorul, arogantul, carcotasul, sugubatul, superficialul, candidul Mitica...nemuritorul Mitica. De ce este Mitica nemuritor? Pentru ca spiritul smecheresc al acestui popor este nemuritor (acest lucru a fost suprins genial in filmul “De ce trag clopotele Mitica?” de catre Lucian Pintilie).
Discutia aceasta am abordat-o in cercul meu de prieteni de multa vreme si in repetate randuri, la final parerile fiind impartite... Sunt destui cei care sunt de parere ca I.L. Caragiale intr-adevar a surprins genial smecheria romaneasca pentru faptul ca a fost in permanenta in mijlocul evenimentelor...evident ca a incarnat spiritul smecheresc al poporului roman in Mitica si a facut-o atat de bine pentru ca era unul dintre acei mitici care statea toata ziua pe terasa cu burta la soare, bea bere si flecarea vrute si nevrute... Da, poate ca este asa numai ca mult mai important este rezultatul...iar acest rezultat este ceea ce a lasat Caragiale in urma sa.
Altii, si nu putini, sunt de parere ca ceea ce traim astazi este perfect explicabil daca ne uitam la istoria noastra...o istorie nici pe departe atat de inaltatoare si glorioasa asa cum suntem lasati sa credem la citirea Manualului de Istorie a Romanilor, dar mai degraba un foarte lung sir de tradari, uneltiri si comploturi...incepe sa va sune cunoscut?!? Multi cauta o scuza acestui comportament si explica smecheria prezenta, prin multele secole de asuprire a acestui popor...adica ei spun ca este normal sa avem in gene acest tip de comportament pentru ca intotdeauna am fost un popor mic si neajutorat aflat la confluenta intereselor unor imperii...vasazica nu am fost niciodata suficient de puternici sau de organizati ca sa ne luam soarta in maini, dar am gasit scuza perfecta: am fost asupriti, trebuia sa ne adaptam cumva...si asta am facut aproape doua mii de ani...ne-am tot adaptat... A fost genul acela de adaptare cand vine unul si iti da o palma peste ochi (cu sau fara motiv) de-ti muta falca din loc, dar tu nu numai ca nu ai nicio reactie ci lasi capul plecat in pamant...insa dupa ce “agresorul” iti intoarce spatele ii faci foarte multe semne obscene iar dupa ce se indeparteaza de tine si esti sigur ca nu te mai aude dai drumul tuturor acelor lucrui nespuse de sute de ani... Asta intr-adevar inseamna supravietuire si nu istorie glorioasa, asa cum am fost intoxicati atata vreme.
In zilele noastre (adica in secolul 21), smecheria evident ca a evoluat si ea si s-a raspandit... ca un cancer... in toate zonele si la toate nivelurile... In ziua de azi smecheria te loveste in fata din momentul in care pui piciorul afara din casa. Nu mai este vorba doar de a pleca capul si de a-ti vede de treaba. Se scrie istorie in fiecare moment...istoria smecheriei...istoria a lui “a te descurca” si a a lui “a te scoate”. Am ajuns in faza in care toata lumea vrea sa “intepe” pe toata lumea...de la pustii de scoala si pana la “marii” oameni de afaceri, toti sunt manati de acelasi ideal comun: “Inteapa-l pe cel de langa tine! Fii mai smecher ca el!” sau “Nu fii fraier...nu-l intepi tu, oricum o va face altul!”.
Se latra incontinuu in media si se fac campanii publicitare scumpe si cretine prin care oamenii sunt indemnati sa nu mai dea spaga, dar niciodata in tara nu a fost facuta vreo campanie publicitara prin care sa li se explice romanilor importanta colosala a respectarii legilor...pentru ca acela este punctul 0 al constructiei oricarei civilizatii...fara reguli si legi si mai ales fara respectarea acestora, totul se tranforma in anarhie si haos...adica cam ceea ce se intampla acum la noi.
Scoala romaneasca traverseaza de asemenea (cum altfel?) probabil cel mai dificil moment din istoria sa...si asa nu prea lunga...spalarea creierului copiilor se face si aici sistematic...de ce sa ai ore speciale prin care sa-i educi in privinta igienei corporale, sau in privinta sexualitatii, sau in ceea ce priveste comportamentul in societate, sau regulile de circulatie? Nu e mai bine sa-i spalam pe creier de mici cu ore de Religie? Si cu multe alte materii aride si inepte care nu le vor folosi niciodata? Nu e mult mai comod ca si institutie sa te speli pe maini si sa nu-ti asumi nimic? Nu e mult mai usor sa-i lasam pe copii sa inteleaga ce vor din lumea care-i inconjoara si sa se autoeduce cu televizor si internet (pentru ca parintii trebuie sa munceasca 12 ore pe zi ca sa-si poata permite “educatia” lor)? Mai este de mirare ca la orice sondaj facut printre elevii de scoala generala sau de liceu, o proportie covarsitoare dintre ei nu mai citesc carti practic deloc? Ca cea mai mare parte a fetelor vor sa se faca cantarete, manechine sau prezentatoare TV, iar baietii fie fotbalisti fie “smecheri”? Ca modelele lor nu mai sunt de foarte multa vreme (asa cum inca mai cred unii idioti) Eminescu sau Stefan cel Mare sau Enescu ci Gigi Becali pentru ca e smecher si are bani, EBA pentru ca are succes in politica, manelistii ca au toata lumea la picioarele lor si Basescu pentru ca a declarat ca nu i-a placut cartea dar totusi a ajuns Presedintele Romaniei!! ... ca valorile lor nu mai sunt demult cinstea, munca din greu si seriozitatea, ci BANII...cat mai multi bani si facuti cat mai usor...ca sa poti sa-ti permiti masini, haine, telefoane mobile si standardul de viata al smecherilor... Si paradoxal, suntem foarte mirati ca Romania de azi arata asa...cum ar putea sa arate altfel cand de atatia ani lipsesc exact caramizile de baza de la fundatia acestei tari? Ma refer aici la Educatie si Cultura...
Este suficient sa iesi cu masina si vei da de smecherii din trafic...prosti, nesimtiti si agresivi si-au facut un titlu de glorie din a nu respecta nicio regula de circulatie...ca de reguli ale bunului simt oricum nu mai poate fi vorba... Poate ca nesimtirea si mitocania din trafic nu ar fi totusi o problema atat de mare...inchizi geamurile, dai drumul la muzica preferata si te inarmezi cu infinit de multa rabdare...dar lucrurile nu se opresc aici...pentru ca smecheria din trafic se transforma foarte rapid in inconstienta si dupa aceea vedem cu totii, prin intermediul media, consecintele acestei smecherii inconstiente...Dar se pare ca faptul ca anual in Romania mor in accidente de circulatie aproximativ 4.000 de oameni (cam de 3 ori si ceva mai mult decat au murit la asa-zisa Revolutie din decembrie 1989) nu preocupa pe nimeni. Si sunt absolut sigur cand spun ca nu preocupa pe nimeni...altfel nu ar fi posibil sa aiba loc nesfarsite curse de masini si motociclete, in fiecare noapte, pe cele mai centrale si circulate bulevarde ale Bucurestiului... bulevarde pe care sunt instalate zeci si zeci de camere de luat vederi si pe care ar trebui sa-si faca datoria multi politisti...
Dar nu avem smecheri numai in trafic. Probabil ca cei mai multi s-au strans in politica. Sute si mii de paraziti cei mai multi prosti, incredibil de inculti si excesiv de nesimititi dar cu un spirit smecheresc hiperdezvoltat...si ce fac toti acesti oameni si interesele lor? Cresc, se coaguleaza si isi apara “cuceririle” creand adevarate caste. Este suficient sa va uitati la partidele politice din acest moment, atat la generatiile mai vechi (cei care le-au creat) cat si la generatiile noi (cei care vor prelua stafeta) si imi veti da dreptate imediat. Credeti ca ati vazut totul in acesti 20 de ani? Credeti ca Iliescu, Constantinescu, Basescu, Hrebenciuc, Nastase si alti oribili ca ei au fost rai si smecheri si corupti? Hmmm...cred ca nu ati vazut inca nimic...deja am intrat in actul II al acestei piese de teatru proaste...generatia politicienilor “versati” lasa incet-incet locul tinerilor politicieni. Am vazut deja in plenitudinea lor tineri “politicieni” de calibrul Elenei Udrea, Monicai Iacob Ridzi sau Robertei Anastase...si asta nu e tot. Credeti ca va mai exista vreodata vreo granita intre putere si opozitie?!? Faceti va rog un exercitiu de imaginatie sa vedeti cum va arata peste 10-15 ani o Romanie condusa de EBA si alti tineri “de succes” de la organizatiile de tineret ale PSD, PD-L, PNL etc...woooooow...v-au trecut ceva fiori reci? Vi se pare imposibil acest scenariu?!? Nu cred. Eu inca de pe acum as propune-o pe d-ra EBA fie pentru portofoliul Culturii, fie pentru cel al Educatiei...sunt 2 dintre domeniile pe care le stapaneste la superlativ...
Cu astfel de modele era inevitabil ca si patura celor condusi sa inceapa sa reactioneze la fel si in felul asta smecheria si mistocareala sa se generalizeze. Dar poate si pentru faptul ca cei care ne conduc si-au dat seama si au inteles cum sunt cei pe care ii conduc –adica lipsiti de initiativa, pasivi, neimplicati si usor de manipulat- au hotarat sa “intinda coarda” atat cat se poate de mult...si se pare ca se poate foarte mult... De ce se poate sa se “intinda coarda” asa de mult fara sa se rupa? Pentru ca nu exista o constiinta sociala in aceasta tara, pentru ca societatea civila este inexistenta (mare parte din asa zisele ONG-uri ocupandu-se foarte multi ani la rand de importul de masini second hand, adoptii internationale si alte matrapazlacuri mai mult sau mai putin din zona penalului), pentru ca Revolutia/revolta sunt doar niste termeni abstracti si artificial creati care nu au existat in realitate niciodata, ci doar au fost miscari sociale induse, foarte bine organizate si care au avut un scop precis...
Thursday, August 27, 2009
Bucuresti (II)
Asa cum am promis revin cu o noua serie de fotografii din Bucurestiul vechi.
B-dul I.C. Bratianu - in prezent bulevardul Magheru. Se observa pe partea stanga blocul Carlton (una dintre cladirile moderne interbelice) cazut la cutremurul din 1940.
B-dul I.C. Bratianu - in prezent bulevardul Magheru. Se observa pe partea stanga blocul Carlton (una dintre cladirile moderne interbelice) cazut la cutremurul din 1940.
Piata I.C. Bratianu - In prezent Piata Universitatii (imagine panoramica) cu mult inainte sa apara Hotelul Intercontinental, Teatru National sau Teatrul de Opereta...
Bulevardul I.C. Bratianu (blocul Malaxa Burileanu) - Astazi bulevardul Magheru (la parter a fost multa vreme magazinul Unic)
Strada Lipscani ... acum 70 de ani, aceasta strada si intreaga zona reprezenta "sufletul" comertului unde era concentrata cea mai mare parte a negustorilor din Bucuresti. Astazi stiti la fel de bine ca si mine ca atat Lipscaniul cat si intreaga zona este plina de transee de 3 m adancime, maldare de gunoaie, iar cea mai mare parte a caselor si fostelor pravalii stau sa cada ... situatie care se perpetueaza de foarte multi ani ... de prea multi...
Piata Academiei - in prezent parte a pietei Universitatii
Piata Garii de Nord
Bulevardul I.C. Bratianu (blocul Malaxa Burileanu) - Astazi bulevardul Magheru (la parter a fost multa vreme magazinul Unic)
Strada Lipscani ... acum 70 de ani, aceasta strada si intreaga zona reprezenta "sufletul" comertului unde era concentrata cea mai mare parte a negustorilor din Bucuresti. Astazi stiti la fel de bine ca si mine ca atat Lipscaniul cat si intreaga zona este plina de transee de 3 m adancime, maldare de gunoaie, iar cea mai mare parte a caselor si fostelor pravalii stau sa cada ... situatie care se perpetueaza de foarte multi ani ... de prea multi...
Piata Academiei - in prezent parte a pietei Universitatii
Vechiul Arc de Triumf de pe Soseaua Kiseleff pe acelasi amplasament cu actualul Arc de Triumf
Cladirea Bancii Nationale a Romaniei si o parte din strada Lipscani pe vremea cand tramvaiele circulau si in aceasta zona.
- va urma -
Saturday, August 22, 2009
SUNT DE ACORD!
Doresc sa sustin demersul facut de niste oameni inteligenti care se incapataneaza sa ramana, traiasca si munceasca in aceasta tara si care au postat acel articol numit "Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!" . Articolul a circulat zilele trecute pe mail dar intr-o forma trunchiata si in mod gresit i-a fost atribuit Cristianei Alexandra Levitchi (cum singura precizeaza pe blogul sau). Articolul original il puteti accesa la adresa: http://gandeste.org/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/ .
Pe acelasi blog (www.gandeste.org) se gasesc si multe alte articole extrem de interesante despre ceea ce traim in prezent...am fost foarte placut suprins de multitudinea ideilor pe care si eu le impartasesc inlauntrul meu de ceva vreme...sa fie doar telepatie, sau incepem din-ce-in-ce mai multi sa gandim si sa simtim la fel in tara asta?
Pe acelasi blog (www.gandeste.org) se gasesc si multe alte articole extrem de interesante despre ceea ce traim in prezent...am fost foarte placut suprins de multitudinea ideilor pe care si eu le impartasesc inlauntrul meu de ceva vreme...sa fie doar telepatie, sau incepem din-ce-in-ce mai multi sa gandim si sa simtim la fel in tara asta?
Hotie la rang de taxa
Chiar daca in ultimele saptamani s-a tot vorbit pe toate canalele media despre reintroducerea taxei de pod la Cernavoda, indignarea ma face sa spun si eu cateva cuvinte.
Nu am sa iau apararea transportatorilor din simplul motiv ca de cele mai multe ori sunt responsabili pentru distrugerea drumurilor deorece incarca camioanele cu mult peste cantitatile pe osie legal acceptate, dar as vrea sa iau apararea oamenilor/contribuabilor (a se citi fraierilor) din tara asta (printre care ma numar si eu).
Chiar daca taxa nu este enorma (dar nici foarte mica) sunt totusi inaceptabile tupeul si nesimtirea autoritatilor care incearca sa ne convinga ca aceasta taxa este buna, justificata si mai ales ca nu suntem singurii care procedeaza asa pe lumea asta. Corect! Asa este! Numai ca ce nu mentioneaza autoritatile (ca de obicei) este esentialul... Intr-adevar in aproape toate tarile europene se aplica taxe fie pe anumite poduri, fie pe autostrazi etc. numai ca acele taxe se percep din cauza faptului ca lucrarile respective fie au fost facute in parteneriate cu firme private fie in exclusivitate de catre firme private iar aceste trebuie sa-si recupereze investitia facuta.
Cred ca acesta este lucrul care m-a deranjat cel mai mult la aceasta taxa. Faptul ca actualii guvernanti aflati intr-o criza de fonduri teribila sunt dispusi sa inventeze taxe de-a dreptul penibile doar pentru a mai smulge ceva bani de la romani...uitand sa mentioneze ca acel pod a fost construit pe vremea lui Ceausescu si la fel ca si tentativa de autostrada Bucuresti – Cernavoda au fost construite cu bani de la bugetul de stat. ADICA DIN BUZUNARUL TUTUROR ROMANILOR!! Nu poti sa pui taxa pe trecerea unui pod, unui autoturism inmatriculat in Romania, pentru ca proprietarul acestuia a platit deja taxa de drum in pretul benzinei, a platit rovigneta ca sa poata circula pe drumurile tarii si a mai platit si impozite si taxe la bugetul de stat.
Deci inca de dinainte de a trece pe podul de la Cernavoda, acel roman a platit investitia in podul respectiv de cel putin 3 ori...
Motivatia oficiala venita de la o directoare din Ministerul Transporturilor a fost aceea ca veniturile obtinute din aceasta taxa vor fi folosite pentru intretinerea si repararea infrastructurii rutiere din Romania...Haida deh!! A ajuns un amarat de pod sa sustina intretinerea intregii retele de drumuri din Romania.
In ultimele 2 saptamani fiind in concediu am facut in jur de 2.500 de km pe drumurile patriei prin Moldova, Bucovina si in parte prin Maramures. Nu vreti sa stiti in ce stare sunt unele dintre aceste drumuri...si inca ni se mai serveste acest bull shit cum ca o taxa (inca una!!) va merge la intretinerea drumurilor...siguuuur ca da...ca si pana acum...
Cu fotografii din concediu voi reveni intr-un articol viitor. Este totusi trist...am avut parte de niste peisaje incredibil de frumoase...ireale...locuri care nu pot fi descrise in cuvinte...si totusi ca sa ajungi la aceste locuri, deci sa faci turism in adevaratul sens al cuvantului, iti trebuie o rabdare de fier si o masina care sa suporte cu stoicism niste chestii care cu greu pot fi considerate drumuri...
Friday, August 14, 2009
Pericolul cel mare
La un astfel de titlu cei mai multi ne-am duce imediat cu gandul la lucruri catastrofice…De pilda daca intrebi un american care ar fi pericolul cel mai mare (tinand cont evident si de amplasarea lui geografica) iti va spune fie despre pericolul terorist, fie despre tornade sau uragane. La aceiasi intrebare un francez probabil ca va raspunde ca pericolul cel mai mare ar fi ca viile frantuzesti sa fie distruse peste noapte si astfel sa fie nevoit sa bea apa, iar un “italiano vero” ti-ar spune ca pericolul cel mai mare ar fi sa ramana fara fotbal si paste...Nu vreau sa stiu cum ar raspunde mare parte dintre romani la aceasta intrebare...probabil ca pericolul cel mai mare ar fi acela sa ramanem fara mancare si televizor... :))
Lasand gluma la o parte (oricum nu-mi propusesem sa fac vreun studiu sociologic pe aceasta tema) nu cred ca razboaiele, terorismul, bolile sau foametea sunt cu adevarat pericolele cele mai mari care ne pandesc in aceasta lume. Nici macar crizele economice. Omenirea a avut permanent capacitatea sa depaseasca astfel de pericole si si-a continuat dezvoltarea.
Din punctul meu de vedere, cred ca pericolul cel mare la care suntem cu totii expusi permanent si de o lunga perioada de timp este acela al “spalarii creierului”...o spalare intensiva si sistematica care are ca efect dezindividualizarea individului si transformarea sa intr-o simpla unitate statistica, masa de manevra docila si servila. Este adevarat ca acest lucru s-a mai petrecut in istoria omenirii, evident in alte forme si la alta scala...si imperiile antice faceau constient sau inconstient acest lucru, numai ca in prezent exercitiul este cu mult mai complex si rafinat.
As vrea sa fiu foarte clar din start, ca nu ma refer numai la cazul tarii noastre...suntem mult prea mici in acest joc care are o anvergura planetara...Ar fi fost mult prea complicat sa se faca spalarea creierului la nivel local...in fiecare tara, adaptat la specificul locului...ar fi trebuit ca planeta asta sa aiba mii de ceausesti, stalini sau hitleri...si atunci a fost inventat un instrument cu mult mai simplu dar de milioane de ori mai eficient... GLOBALIZAREA! Fenomen care indiscutabil a fost dezvoltat, promovat si sustinut intens de americani fie pe cale pasnica prin impunerea produselor, stilului de viata si in ultima faza a gandirii lor, fie pe calea armelor in acele zone in care popoarele respective sau liderii lor nu au dorit de bunavoie sa adopte acest stil de viata.
Si uite asa, pe nesimtite, aproape tot ce a construit omenirea in multe mii de ani prin individualitate a fost inlocuit, pasnic sau violent, de societatea de consum ca o noua religie mondiala cu apostoli proprii in care rolul lui Iisus Hristos (Mesia) este magnific jucat de Internet iar rolurile apostolilor sunt interpretate fara niciun cusur de Televiziune, Coca Cola, McDonald’s, Windows, Nike, iPhone, Mall-ul, etc...toate instrumente ale manipularii, indobitocirii si transformarii omenirii intr-o masa uriasa de zombi care au doar 2 obiective majore in toata viata lor de rahat...sa munceasca, deci sa produca, si sa consume...
O parte din acest scenariu a fost genial prevazut si descris de catre George Orwell in romanul “1984”, care reprezinta prin universalitatea sa una dintre cartile fundamentale ale omenirii (parerea mea) ...si nu exagerez deloc cand spun acest lucru.
In acea societate imaginata de Orwell, lumea era impartita in 2 mari categorii sociale: prima categorie era aceea a celor care erau inregimentati in societate si cu loc de munca iar o a doua categorie formata din oameni denumiti proli, era formata din indivizi la marginea societatii, tolerati, fara locuri de munca dispretuiti de prima categorie. Ceea ce este cel mai interesant este felul in care Sistemul, care il avea la baza ca si instrument de intimidare pe insusi Big Brother pe langa alte multe instrumente mult mai “lumesti”, practica exercitiul spalarii pe creier diferentiat pe cele 2 categorii sociale. Daca prima categorie era tinuta sub control prin frica, dezinformare, manipulare si intoxicare cea de a doua categorie, fiind orecum independenta de Sistem era tinuta sub control prin...Circ!! Acest Circ este interpretarea mea personala. Evident ca nu era vorba de clowni sau femei cu barba. Prolii erau tinuti sub control cu ce credeti? Citez din memorie: cu literatura pornografica si cu muzica melancolica de foarta proasta calitate realizata (culmea!!) cu ajutorul masinii de facut muzica! Nu vi se par cunoscute aceste lucruri?
De ce consider eu spalarea creierului ca fiind pericolul cel mai mare la care suntem supusi? Pentru ca toate celelalte enumerate mai sus sunt pericole palpabile care pot fi prevenite, limitate sau depasite. Spalarea creierului facuta prin metodele extrem de subtile si perverse de astazi nu poate fi inlaturata asa usor si va produce efecte pe termen foarte lung. In “1984” scopul spalarii creierului era controlul maselor, iar masele trebuiau sa devina uniforme pana la nivel de detaliu...cei care le compuneau trebuiau sa se imbrace, sa manance, sa vorbeasca, sa munceasca, sa se comporte identic cu modelul primit...in acest context exercitiul gandirii individuale dispare sau devine sport extrem, iar cei care inca mai pastreaza un dram de constienta sunt eliminati brutal si dati ca exemple de “dusmani ai societatii respective”.
Nu as vrea sa inchei acest articol fara dau citatul aproximativ al finalului, de data aceasta a filmului “1984”. Personajul central al romanului fusese arestat din cauza ca incalcase regulile societatii si iubise o femeie (atat la nivel de sentimente cat si fizic), acest lucru fiind interzis cu strictete. Dupa lungi perioade de tortura ingrozitoare si recluziune la care fusese supus, la final, tortionarul ii spune:
“Tortionar - Stii ca nu mai ai foarte mult timp...
Winston – Da, stiu...
Tortionar – Vrei sa ma intrebi ceva, acum la sfarsit?
Winston – Da, as vrea sa intreb ceva...
Tortionar – Ce anume?
Winston – Big Brother chiar exista?
Tortionar – Bineinteles ca exista! TU NU EXISTI... “
Lasand gluma la o parte (oricum nu-mi propusesem sa fac vreun studiu sociologic pe aceasta tema) nu cred ca razboaiele, terorismul, bolile sau foametea sunt cu adevarat pericolele cele mai mari care ne pandesc in aceasta lume. Nici macar crizele economice. Omenirea a avut permanent capacitatea sa depaseasca astfel de pericole si si-a continuat dezvoltarea.
Din punctul meu de vedere, cred ca pericolul cel mare la care suntem cu totii expusi permanent si de o lunga perioada de timp este acela al “spalarii creierului”...o spalare intensiva si sistematica care are ca efect dezindividualizarea individului si transformarea sa intr-o simpla unitate statistica, masa de manevra docila si servila. Este adevarat ca acest lucru s-a mai petrecut in istoria omenirii, evident in alte forme si la alta scala...si imperiile antice faceau constient sau inconstient acest lucru, numai ca in prezent exercitiul este cu mult mai complex si rafinat.
As vrea sa fiu foarte clar din start, ca nu ma refer numai la cazul tarii noastre...suntem mult prea mici in acest joc care are o anvergura planetara...Ar fi fost mult prea complicat sa se faca spalarea creierului la nivel local...in fiecare tara, adaptat la specificul locului...ar fi trebuit ca planeta asta sa aiba mii de ceausesti, stalini sau hitleri...si atunci a fost inventat un instrument cu mult mai simplu dar de milioane de ori mai eficient... GLOBALIZAREA! Fenomen care indiscutabil a fost dezvoltat, promovat si sustinut intens de americani fie pe cale pasnica prin impunerea produselor, stilului de viata si in ultima faza a gandirii lor, fie pe calea armelor in acele zone in care popoarele respective sau liderii lor nu au dorit de bunavoie sa adopte acest stil de viata.
Si uite asa, pe nesimtite, aproape tot ce a construit omenirea in multe mii de ani prin individualitate a fost inlocuit, pasnic sau violent, de societatea de consum ca o noua religie mondiala cu apostoli proprii in care rolul lui Iisus Hristos (Mesia) este magnific jucat de Internet iar rolurile apostolilor sunt interpretate fara niciun cusur de Televiziune, Coca Cola, McDonald’s, Windows, Nike, iPhone, Mall-ul, etc...toate instrumente ale manipularii, indobitocirii si transformarii omenirii intr-o masa uriasa de zombi care au doar 2 obiective majore in toata viata lor de rahat...sa munceasca, deci sa produca, si sa consume...
O parte din acest scenariu a fost genial prevazut si descris de catre George Orwell in romanul “1984”, care reprezinta prin universalitatea sa una dintre cartile fundamentale ale omenirii (parerea mea) ...si nu exagerez deloc cand spun acest lucru.
In acea societate imaginata de Orwell, lumea era impartita in 2 mari categorii sociale: prima categorie era aceea a celor care erau inregimentati in societate si cu loc de munca iar o a doua categorie formata din oameni denumiti proli, era formata din indivizi la marginea societatii, tolerati, fara locuri de munca dispretuiti de prima categorie. Ceea ce este cel mai interesant este felul in care Sistemul, care il avea la baza ca si instrument de intimidare pe insusi Big Brother pe langa alte multe instrumente mult mai “lumesti”, practica exercitiul spalarii pe creier diferentiat pe cele 2 categorii sociale. Daca prima categorie era tinuta sub control prin frica, dezinformare, manipulare si intoxicare cea de a doua categorie, fiind orecum independenta de Sistem era tinuta sub control prin...Circ!! Acest Circ este interpretarea mea personala. Evident ca nu era vorba de clowni sau femei cu barba. Prolii erau tinuti sub control cu ce credeti? Citez din memorie: cu literatura pornografica si cu muzica melancolica de foarta proasta calitate realizata (culmea!!) cu ajutorul masinii de facut muzica! Nu vi se par cunoscute aceste lucruri?
De ce consider eu spalarea creierului ca fiind pericolul cel mai mare la care suntem supusi? Pentru ca toate celelalte enumerate mai sus sunt pericole palpabile care pot fi prevenite, limitate sau depasite. Spalarea creierului facuta prin metodele extrem de subtile si perverse de astazi nu poate fi inlaturata asa usor si va produce efecte pe termen foarte lung. In “1984” scopul spalarii creierului era controlul maselor, iar masele trebuiau sa devina uniforme pana la nivel de detaliu...cei care le compuneau trebuiau sa se imbrace, sa manance, sa vorbeasca, sa munceasca, sa se comporte identic cu modelul primit...in acest context exercitiul gandirii individuale dispare sau devine sport extrem, iar cei care inca mai pastreaza un dram de constienta sunt eliminati brutal si dati ca exemple de “dusmani ai societatii respective”.
Nu as vrea sa inchei acest articol fara dau citatul aproximativ al finalului, de data aceasta a filmului “1984”. Personajul central al romanului fusese arestat din cauza ca incalcase regulile societatii si iubise o femeie (atat la nivel de sentimente cat si fizic), acest lucru fiind interzis cu strictete. Dupa lungi perioade de tortura ingrozitoare si recluziune la care fusese supus, la final, tortionarul ii spune:
“Tortionar - Stii ca nu mai ai foarte mult timp...
Winston – Da, stiu...
Tortionar – Vrei sa ma intrebi ceva, acum la sfarsit?
Winston – Da, as vrea sa intreb ceva...
Tortionar – Ce anume?
Winston – Big Brother chiar exista?
Tortionar – Bineinteles ca exista! TU NU EXISTI... “
Saturday, August 1, 2009
Bucuresti (I)
Mi-am propus ca in perioada urmatoare sa postez macar o data la 2-3 saptamani cate o serie de fotografii cu Bucurestiul de altadata. Multe dintre cladirile si locurile din aceste fotografii nu mai exista demult...au cazut la bombardament, la cutremure sau sub buldozerele lui Ceausescu...insa cred ca merita sa cunoastem o patricica cat de mica a istoriei acestui oras fie si prin intermediul unor fotografii de epoca.
Cei nascuti si crescuti o viata intreaga ca si mine in Bucuresti se vor intreba probabil la ce bun? Traim in Bucurestiul de azi si nu mai putem da timpul inapoi. Eu vreau doar sa arat ca orasul asta nu a fost dintotdeauna asa cum este astazi...adica rupt, murdar, prafos, hiper aglomerat, anost si stresant...nu imi propun sa idealizez vechiul Bucuresti din simplu fapt ca nu am trait acea perioada pe care o stiu doar din fotografii si din povestirile unor oameni mult mai in varsta decat mine...imi propun doar sa va arat o alta fata a acestui oras...
Teatrul National - pe respectivul amplasament astazi se afla Hotel Novotel . Din pacate nu a mai preluat din punct de vedere arhitectonic decat intrarea...
Cei nascuti si crescuti o viata intreaga ca si mine in Bucuresti se vor intreba probabil la ce bun? Traim in Bucurestiul de azi si nu mai putem da timpul inapoi. Eu vreau doar sa arat ca orasul asta nu a fost dintotdeauna asa cum este astazi...adica rupt, murdar, prafos, hiper aglomerat, anost si stresant...nu imi propun sa idealizez vechiul Bucuresti din simplu fapt ca nu am trait acea perioada pe care o stiu doar din fotografii si din povestirile unor oameni mult mai in varsta decat mine...imi propun doar sa va arat o alta fata a acestui oras...
*
* *
* *
Teatrul National - pe respectivul amplasament astazi se afla Hotel Novotel . Din pacate nu a mai preluat din punct de vedere arhitectonic decat intrarea...
Piata Romana - cladirea ASE
Piata I.C. Bratianu - in prezent Piata Universitatii
Palatul CEC, Hotelul Lafayette si Galeriile comerciale cu acelasi nume - astazi Palatul CEC, turnul BCR-BFP si Magazinul Victoria
Hotel "High Life" si in dreapta Fundatia Universitara Regala - astazi parcarea din fata Ateneului Roman si Biblioteca Central Universitara
Piata Palatului Regal - statuia ecvestra a Regelui Carol I si in spate Fundatia Universitara Regala (actuala Biblioteca Central Universitara)
Palatul CEC, Hotelul Lafayette si Galeriile comerciale cu acelasi nume - astazi Palatul CEC, turnul BCR-BFP si Magazinul Victoria
Hotel "High Life" si in dreapta Fundatia Universitara Regala - astazi parcarea din fata Ateneului Roman si Biblioteca Central Universitara
Piata si monumentul C.A Rosetti...piata parca arata un pic altfel, nu-i asa?
Piata Victoriei - Ministerul de Externe (astazi pe acel amplasament se afla cladirea Guvernului)
Piata Palatului Regal - statuia ecvestra a Regelui Carol I si in spate Fundatia Universitara Regala (actuala Biblioteca Central Universitara)
- va urma -
Subscribe to:
Posts (Atom)
