Amintiri din Epoca de Aur (ultima parte)

Am fost azi la cinema si am vazut si ultima parte din trilogia “Amintiri din Epoca de Aur – Dragoste in timpul liber”. Spre deosebire de partea a doua care a fost formata din 4 scurt-metraje, aceasta a treia parte a fost formata numai din 3 si cel putin unul dintre filme a fost regizat de Mungiu.

Asa cum cred ca v-am obisnuti pana acum v-il recomand si pe acesta. Cu toate ca, dupa parerea mea nici povestile si nici realizarea acestora nu se mai ridica la nivelul partii a doua, merita totusi vazut.

Daca ar fi sa fiu critic cu Mungiu as putea spune ca este probabil cel mai slab film al lui de pana acum, dar e tanar si are suficient timp sa recupereze J))

Chiar daca titlul acestui articol face referire doar la filmul lui Mungiu, tot in acest weekend am vazut si ultimul film al lui Mircea Daneliuc. Filmul se numeste “Cele ce plutesc”. In cazul acestui film chiar nu as dori sa intru in amanunte si sa analizez povestea sau maniera in care a fost regizat. Cunosc bine filmele lui Daneliuc si as vrea ca el sa ramana in memoria mea in primul rand cu “Proba de microfon”, “Croaziera”, “Glissando” sau “Senatorul Melcilor”si cu greu in al doilea rand cu “Patul conjugal” si “Aceasta lehamite”, dar in niciun caz cu “Ambasadori cautam patrie” sau acest “Cele ce plutesc”. Vazandu-i “evolutia” prin intermediul filmelor facute dupa 1989, pot spune cu toata convingerea ca, din pacate, Mircea Daneliuc nu mai are nimic de spus in filmul romanesc. Si din pacate tot cam asa s-a intamplat si cu ceilalti regizori trecuti de o anumita varsta (Pita, Carmazan, Stere Gulea cu acea telenovela cinematografica “Weekend cu mama”, Saizescu, Sergiu Nicolaescu etc) care nu au stiut cand sa se opreasca si au insistat sa continue cu realizarea unor filme foarte proaste sau uneori chiar penibile, cu exceptia lui Lucian Pintilie.

A nu se intelege ca regizorii tineri, asa numitul “nou val”, au avut pana acum numai reusite...dar in orice caz reusitele lor au fost mult mai multe decat esecurile generatiei veteranilor cinematografului romanesc.

Nu am apucat inca sa vad “Francesca” regizat de Boby Paunescu, dar nu am sperante foarte mari legate de acest film.

Oricum ar fi va recomand in continuare sa mergeti la cinema la film romanesc. Fie ca sunt bune sau proaste, oricum consider ca e mai bine sa le vedem pe ale noastre decat toate mizeriile americane pline de efecte speciale, actori fabricati si cu bugete colosale.