Saturday, July 25, 2009

D'ale Crizei

La fel ca si in articolul anterior in care ma refeream la infrastructura Romaniei si la faptul ca practic toata lumea vorbeste in tara asta de problemele infrastucturii, de cele mai multe ori superficial si cu minimalizarea impactului acesteia in economie, cam acelasi lucru se intampla si cu criza economica.

Daca pe la inceputurile ei evidente (adica prin septembrie-octombrie 2008), inceputul real al crizei fiind totusi cu un an inainte, cand bursele de valori se prabuseau ca piesele de domino (inclusiv Bursa de la Bucuresti) politicienii nostri inca afisau, cu nesmitirea lor caracteristica, un optimism exagerat care nu avea la baza nimic. Era perioada in care se vorbea pe soptite de criza de la altii si cu voce tare de faptul ca Romania va fi ocolita in cea mai mare parte de efectele sale. De parca Romania traia sub un glob de sticla, complet izolata de tot ce era in jurul sau. Dar evident ca populismul acesta ieftin isi avea explicatia nu doar in incompetenta alesilor cat mai ales in faptul ca tara era in campanie electorala...adica acel moment cand se fac foarte multe pomeni si promisiuni fara nicio acoperire si cand se ascunde gunoul sub covor, de dragul de a mai sta inca o tura la putere.

Evident ca dupa aceea lucrurile au mers din rau-in-mai-rau. Pentru ca, ce nu intelesese clasa politica era un fapt simplu...criza financiara (precursoarea crizei economice) i-a facut pe marii investitori (adica cei care ruleaza zeci si sute de miliarde de euro la nivel planetar) sa-si retraga brusc investitiile din toate tarile asa zis emergente si sa se intoarca cu diponbilitatile, atatea cate mai erau, in tarile lor de bastina (in special in SUA). De ce? Pentru SUA absorbeau prin bond-uri si alte instrumente banii din piata mondiala la dobanzi foarte bune oferind risc scazut investitorilor. Si uite asa finantarile s-au redus simtitor, inclusiv pentru Romania. Coroborat si cu inrautatirea rating-ului de tara, aceasta a insemnat ca Romania trebuia sa se finanteze din-ce-in-ce mai greu si mai scump de pe pietele internationale.

Acela a fost momentul cand actualul Guvern (la imboldul BNR) a ajuns la concluzia ca imprumutul de la UE+FMI este mai mult decat necesar. Dar acel imprumut nu a rezolvat nici pe de parte problema. Acei 20 de miliarde nu au ajuns in totalitate in conturile Romaniei deoarece, ca intotdeauna, banii sunt eliberati in transe NUMAI cand respectivii se conving ca au fost indeplinite conditiile descrise in memorandum. Si uite asa, ca sa-si poata finanta deficitul bugetar aparut in urma colectarii din-ce-in-ce mai reduse de taxe si impozite pe fondul somajului in crestere si a reducerii activitatii/ falimentului unui numar impresionant de companii si IMM-uri, Guvernul a apelat agresiv la imprumuturile de pe piata interna (adica de la bancile comerciale) ca sa poata plati salariile din sectorul bugetar si pensiile.

Unii vor spune ca nu este nimic ingrijorator...acest tip de exercitiu se practica peste tot in lume. Asa este. Ingrijoratoare sunt insa sumele cu care se imprumuta Ministerul de Finante. In jur de 1 miliard de euro pe luna! Se spune ca nevoia de finantare a deficitului este pana la sfarsitul acestui an de inca 9 miliarde de euro!! Adunand toate acest sume si cu imprumutul de la UE+FMI (pe care vom incepe sa-l rambursam de la anul) vom vedea ca statul roman este supra-indatorat.

Sirul vestilor rele nu se opreste insa aici. Productia industriala (siderurgica, metalurgica, chimica etc) a scazut puternic in primele 6 luni ale anului pe fondul comenzilor foarte mici atat de la export cat si din piata interna. Sectorul constructiilor s-a prabusit si se pare ca recolta nu va fi extraordinara. Blocajul economic (al platilor) a ajuns si el la un nivel foarte ridicat. In plus, suntem (din nou!) in an electoral iar in toamna se vor produce mai mult ca sigur derapaje din cauza promisiunilor electorale.

Masurile de relansare economica luate de Guvern pana acum nu produs niciun rezultat. Nici nu avea cum intr-un timp asa de scurt. Asa cum am mai spus in articole anterioare nu cred ca programe precum “Rabla”, “Prima Casa”, “Primul siloz”, “Constructia de autostrazi”, “Reabilitarea termica a locuintelor”, chiar daca arata minunat pe hartie, vor scoate economia Romaniei din criza deorece sunt programe care se adreseaza unor industrii cu viteza de rotatie lenta a capitalului si care produc efecte dupa 1-2 sau chiar mai multi ani.

Parerea mea personala este ca, din pacate, varful de criza inca nu a fost atins in Romania si cel mai probabil acest lucru se va petrece in lunile ce vor urma. Semestrul doi al acestui an nu va fi deloc mai usor decat primul, ba din contra in economie fiind deja creat un cerc vicios (productie scazuta pe fondul cererii scazute produce efectele deja cunoscute). Totusi temerea mea cea mai mare se leaga de sfarsitul acestui an. Oare va (mai) reusi BNR-ul si de data asta sa evite intrarea tarii in incapacitate de plata?

Nu trebuie uitat nici faptul ca daca Basescu nu se realege in noiembrie, in mod sigur se va schimba si configuratia puterii, PDL-ul urmand sa iasa de la guvernare si sa mearga la DNA (ca sa continuam astfel la nesfarsit campania electorala in care ne aflam de 20 de ani).

Poate cineva in conditiile acestea sa mai faca previziuni realiste cu privire la cum va arata economia in 2010? Eu cred ca nu. Un singur lucru mi se pare cert in acest moment referitor la 2010. Odata incheiat capitolul cu alegerile, in mod sigur se va modifica fiscalitatea pentru anul urmator. Evident ca singurele 2 impozite si taxe cu contributie majora la bugetul statului a caror majorare va produce efecte vizibile si imediate asupra bugetului sunt TVA-ul si Flat tax-ul de 16%, asa ca veniturile reale ne vor scade si mai mult la anul.

No comments:

Post a Comment