Sunday, June 20, 2010

Corporatia

Este o alta mare “inventie” a americanilor si alaturi de Internet, Coca-Cola, McDonald’s etc., unul dintre principalele instrumente ale globalizarii, prin ceea ce numim de o vreme incoace “cultura organizationala”.

La randul sau instrumentul numit Corporatie se sprijina pe cativa piloni de baza, extrem de importanti in existenta sa. Primul pilon se refera la spalarea intensiva a creierului celor care lucreaza in corporatii. Aceasta spalare se bazeaza foarte mult pe asa-zisa motivare a oamenilor data uneori de bani, dar de cele mai multe ori de “vise de marire” intretinute constant, acesta fiind al doilea pilon. Cu toate ca ritmul alert de lucru ii conduce la stress, frustrare, epuizare, lipsa vietii personale, lipsa prietenilor adevarati, lipsa de viata de familie, deprimare, angoasa totusi vor continua sa traiasca in acea lume paralela a “visului de marire”.

Cu toate ca mediul de lucru dintr-o corporatie este format atat din oameni buni profesionisti, in aceeasi masura sau uneori intr-o masura mult mai mare, acel mediu este populat si cu “loaze”; in aceasta categorie intrand fie oameni slab pregatiti dar extrem de vocali, tupeisti si oportunisti si “pilele” celor de pe pozitii de management (middle si top). Evident ca acestia din urma sunt cei care au prioritate la promovari mergandu-se pe regula destul de simpla ca un prost daca este promovat pe un post de management inferior tie, nu va putea sa atenteze prea curand la pozitia ta...ceea ce ofera unora (nu putini) un confort foarte bun. Spalarea intensiva a creierului si visele intretinute conduc la o concurenta agresiva, inutila si neproductiva intre oameni dar care are ca unic scop tinerea sub control prin abaterea atentiei (seamana destul de bine si cu ce se intampla in politica, nu-i asa?!?).

Al treilea pilon este preluat din istorie. Se numeste “Divide et impera”si, la fel ca si generarea falselor crize, este ridicat la nivel de principiu de management. Asta inseamna ca grupurile (asa zisele echipe) nu vor fi lasate niciodata in aceeasi forma prea mult timp deoarece tind sa devina constiente de model, de forta lor si deci vor deveni periculoase prin capacitatea de negociere castigata. Rupturile constante asigura/conserva pozitia managerului respectiv.

Al patrulea pilon este indiscutabil “complicitatea prostiei”. De cele mai multe ori sau aproape intotdeauna aceste modele de management nu ar avea nicio sansa fara prostia oamenilor/ subordonatilor. Asa cum am spus mai sus, instrumentele principale sunt spalarea intensiva a creierului (bull shit-ul acela cu apartenenta la valorile organizatiei) si visele intretinute (ca daca muncesti ca un sclav eforturile tale nu vor trece neobservate si ca intr-o zi vei deveni manager sau chiar partener --> vezi cazul Ralucai Stroiescu si foarte multe alte cazuri care nu au fost atat de popularizate pentru ca respectivii nu au murit), iar raul este facut exclusiv de oameni. Cea mai buna comparatie care se poate face aici este aceea cu modelul securisti-turnatori practicat pe vremea lui Ceausescu cand se stie destul de clar, ca cel putin in perioada terminala a comunismului romanesc, cel mai mare rau posibil il faceau turnatorii de profesie (faceau aceste fapte incredibile din proprie initiativa si tot pentru promovari sau mai rau pentru niste “favoruri” meschine pentru ca li se dadea posibilitatea sa cumpere carne de la casele de comenzi ale partidului) si nu securistii, care devenisera un pic depasiti de amplitudinea fenomenului. Prin aceasta complicitate statul permanent peste program (ca ai sa nu ai treaba), lipsa combativitatii si a punctului de vedere exprimat raspicat in fata sefilor, rework-ul permanent din cauza lipsei de viziune si competenta a sefilor etc, vor deveni puncte de reper obligatorii care se vor transmite intr-o forma nescrisa dar impamantenita de la cei vechi la cei noi...mereu si mereu.

Al cincilea pilon: Corporatia este locul unde renunti la toate visele tale reale, idealuri, idei. In acelasi timp este locul unde oamenii “invata” sa nu mai fie oameni, dar sa fie caini. Sentimentele sincere si curate nu au ce cauta in corporatii, dar sunt incurajate barfa si “lucratura”. Nimeni, niciodata (indiferent ca este sef sau simplu coleg) nu va recunoaste ca cel de langa tine este mai destept, mai competent sau ca pur si simplu are idei mai bune...din contra va face tot posibilul sa il “ingroape” (comparatia cu Miorita nu poate fi intamplatoare)

Ipocrizia poate fi considerata a fi cel de al saselea pilon. Pe langa faptul ca oamenii invata sa fie caini, invata in acelasi timp sa fie si ipocriti. Te doare ceva sau nu te simti bine? Trebuie sa fii permanent cu zambetul pe buze si sa transmiti o imagine de forta si optimism in jurul tau. Trebuie sa fii team-player cu toate ca in mod intentionat ai fost inclus intr-o echipa plina de cretini si ipocriti si mai mult decat atat trebuie sa-ti si faca placere ca iti consumi viata in acel grup...mai mult, pentru consolidarea acelei “relatii impotriva naturii” trebuie sa participi la team building-uri unde Corporatia iti ofera mancare, bautura si cazare pe gratis iar tu animal prost ce esti trebuie sa socializezi cu colegii tai cretini...sa formati o echipa...nicaieri nu se spune nimic despre adevaratul scop...acela de a te rupe de lume, de familie, de prieteni si prin spalarea intensiva a creierului sa devii sclavul perfect care viseaza, respira si gandeste numai la Corporatie.

Ultimul dar nu cel din urma pilon pe care se sprijina Corporatiile se refera la distrugerea limbii si a valorilor culturale. In nicio multinationala nu se mai vorbeste, practic limba materna...indiferent ca este vorba de subsidiare din Romania, Austria, Germania sau Polonia a unei Corporatii multinationale. Valorile culturale traditionale sunt inlocuite prin argumentele descrise la punctul anterior “complicitatea prostiei”.

Poate ca sunt mai multi astfel de piloni decat cei 7 sapte pe care i-am mentionat eu pe parcursul acestui articol...dar am senzatia ca nu sunt decat variatiuni la aceste teme principale. Si poate ca nu intamplator m-am oprit la cifra sapte...poate ca acest rau colectiv ar trebui asimilat celor 7 pacate capitale (si nu sunt deloc mistic cand spun acest lucru) ca sa avem imaginea de ansamblu a raului in care ne balacim...

Mai multe intrebari staruie atat in mintea mea cat si a multora dintre cunoscutii mei, iar la cateva dintre acestea voi incerca sa raspund in continuare. Una dintre aceste intrebari este: De ce raman oamenii in multinationale? Unii (cei mai periculosi) sunt cei care chiar cred in mizeria primita prin intermediul spalarii creierului si viseaza cu ochii deschisi cum vor ajunge manageri sau parteneri (si nu li se va intampla acest lucru decat in proportie de 0,001%, acele exceptii fiind promovate tocmai pentru a intretine visul celorlalti), altii pentru bani si folosele aditionale (training-uri si specializari platite de corporatie, calatorii de afaceri si schimburi de experiente, participarea la manifestari internationale), iar altii din conjunctura (acestia vor fi primii plecati atunci cand conjunctura se schimba).

O alta intrebare ar fi: De ce ar face Corporatia asemenea eforturi si cheltuieli? Care ar fi pana la urma scopul? Pentru a crea o mare masa de oameni, omogena, lobotomizata, care au un limbaj comun, o gandire comuna si care oricand sa serveasca in mod disciplinat si organizat interesul Corporatiei...si anume, acela de a face bani. Oricat de mult s-ar bucura cate un cretin ca castiga la o Corporatie (considerand ca face acei bani destul de usor), aceasta castiga de 10 ori mai mult de pe urma lui in moduri in care el/ea nici nu banuieste.

Intrebarea finala este totusi: Care este viitorul? Acum un numar de ani se vorbea ca viitorul sta in mainile fimelor mici, cu angajati putini deoarece sunt flexibile si capabile sa se reorienteze si sa reactioneze rapid in acest mediu dinamic al economiei de piata...mai mult decat oricand, cred cu tarie ca viitorul va apartine Corporatiilor, ca unul dintre instrumentele principale ale globalizarii, iar firmele mici poate ca nu vor disparea in totalitate, dar vor deveni marginale si neimportante in economia globala care tocmai ce se construieste acum la turatie maxima. Dupa parerea mea, pilonii de care am vorbit in acest articol stau deja la baza Corporatiilor iar acestea vor deveni la randul lor pilonii societatii viitorului, in acest moment construindu-se fundatia acestui imens edificiu...

3 comments:

  1. ...asa o fi. Timpul nu mai are rabdare cu 'corporatiile' .

    ReplyDelete
  2. Foarte adevarat! Mai sunt insa si oameni -putini, ce-i drept- cu suficienta minte sa nu cada in aceasta capcana, oameni care-au inteles ca banii nu sunt un scop in viata. Numai ca lectia asta se invata greu in conditiile de azi... mai bine zis este greu sa nu inghiti toate porcariile ce-ti sunt bagate pe gat incepand din copilarie, din toate directiile.

    Mediul corporativ este unul propice pentru mentinerea maselor sub control. Practic costuri nu exista, pentru ca se acopera de la sine, iar astazi e o bagatela sa-i cumperi pana si pe oamenii extrem de inteligenti si pregatiti, luandu-i de cele mai multe ori de pe bancile facultatii si omorand astfel orice tip de initiativa si mai toate ariile de cercetare..

    ReplyDelete
  3. Va multumesc pentru comentarii si va doresc o saptamana usoara!

    ReplyDelete