Sunday, August 15, 2010

Despre (in)Toleranta

Pe cat de generoasa se poate dovedi o tema ca aceasta, a tolerantei, pe atat dificil poate fi demersul de a inchega idei pe aceasta tema. Si asta din cauza complexitatii si “sensibilitatii” acestui subiect.

Toleranta evident ca poate fi abordata in sens larg, la modul general. Numai ca fiecare popor/natie reactioneaza diferit si are o scala proprie a tolerantei. Aceasta scala s-a modelat in foarte multe sute de ani si este direct dependenta de cultura, obiceiurile, istoria respectivului popor.

Nu este scopul acestui articol sa faca o analiza detaliata la nivel global a acestui sentiment...nici nu ar fi posibil asa ceva. Nu-mi propun nici sa fac comparatii intre natii si popoare. Dar cred ca merita cu siguranta sa aducem in discutie cateva idei referitoare la toleranta si manifestarea sa in spatiul in care traim. Ati ghicit, este vorba de “Eterna si fascinanta...”.

Ma numar printre cei carora le-au ramas in cap, adanc infipte, niste idei si notiuni primite in scoala...si nu ma refer aici la facultate sau master, ci la scoala gimnaziala sau chiar primara. Una dintre notiunile care mi-a ramas adanc intiparita in memorie isi trage seva de la materia “Istoria romanilor”, materie pe care am parcurs-o in clasele a VII-a si a VIII-a. Daca imi aduc bine aminte nici nu incepusem bine respectiva materie, ca printre primele lectii (daca nu chiar prima) a fost cea referitoare la formarea poporului roman. Iar aici supriza maxima! Pe langa ocupatiile, luptele, migratiile pe care le-a suportat acest popor de-a lungul istoriei sale zbuciumate, ni se spun simplu si direct si trasaturile principale si specifice ale poporului roman. Si acum imi aduc aminte perfect aceste trasaturi. La acea vreme, copil fiind, evident ca le-am inghitit ca toti ceilalti...faceau parte din ceea ce am inteles mai tarziu ca era propaganda patriotic-comunista, nimic altceva decat spalarea creierului de la varste cat mai fragede cu putinta. Acele trasaturi sunau cam asa, in gura profesoarei mele de istorie: “(...) acest popor a fost intotdeauna un popor bun, bland, pasnic, cald, iubitor, ospitalier cu vizitatorii, tolerant cu vecinii dar care a stiut intotdeauna sa fie darz, viteaz si de neclintit in fata dusmanilor (...)”... crede-ti-ma pe cuvant ca acest citat este in proportie de cel putin 90% exact.

Amintindu-mi la maturitate de respectivele “trasaturi” ale poporului roman, am ramas pur si simplu siderat...frate, pai nici Iisus Christos nu ar fi putut sa spuna mai bine toate aceste lucruri...poate suntem poporul ales si nu ne dam seama...

Eu cred cu tarie ca acest popor nu este cel mai intolerant sau cel mai tolerant de pe planeta asta...ar fi fost bine pentru ca macar ne-am fi situat (poate pentru prima oara in istoria noastra) de o parte clara si ne-am fi asumat acea parte. Numai ca, ca de obicei, noi suntem extre-extrem de volatili...de inconsecventi...adica “ne dam, cum bate vantul”...aplica permanent acel pagubos “omenii sunt sub vremi”. Volatilitatea aceasta nu face decat sa amestece intr-un mod prost inteles toleranta/ intoleranta cu notiuni fara legatura directa cu aceasta. De ex cu patriotismul, mila etc.

(in)Toleranta fata minoritatile de orice fel
Daca echipa de fotbal a Romaniei castiga un meci important si datorita unuia dintre jucatorii sai care este tigan (declarat), atunci suntem toleranti si mai mult decat atat suntem patrioti! Dar daca tot un tigan (declarat) cerseste la semafor, ne “amintim” brusc de Hitler si de acel arhicunoscut cliseu “ce pacat ca nu a trait mai mult, pentru ca ar fi reusit sa-i extermine definitiv pe nenorocitii astia!”. Daca tot un tigan (declarat) este mare vedeta de cantat manele cu audienta cel putin la fel de mare in randul romanilor cat si in randul tiganilor, atunci toti vor spune despre el (la nunti, botezuri si petreceri) ca este o voce de aur, un talent venit de la Dumnezeu cu toate ca nu a platit impozite niciodata in viata sa si deci a furat statul roman, dar daca tot un tigan (declarat) iti baga mana in buzunar in autobuzul 133, atunci in mod clar “trebuie condamnat la moarte si dat ca exemplu ca sa se termine odata cu natia asta de trantori si hoti!”.

Alte exemplu de “toleranta”, bunatate, blandete si spirit pasnic este parada anuala gay. Acel spectacol prost si dezgustator in care o mana de animale cu ochii injectati de furie si alcool ia la bataie cu pietre si sticle de bere o alta mana de paiate strident imbracate. Iar aici (culmea!) mai intervine si biserica ortodoxa (simbol al tolerantei absolute si al milei fata de aproape)...ghici de care parte?

Tot la minoritati trebuie amintita si “toleranta” pe care o are acest popor fata de proprii intelectuali. Cred ca ne amintim, din vazute, din citite sau din auzite, cam ce soarta a avut intelectualitatea romana incepand de prin 1940 si pana in zilele noastre...lagare de exterminare pline de profesori si scriitori, contruirea de canale “la lopata” cu ingineri si preoti, sau luarea de bate in cap in Piata Universitatii de catre studenti si tineri intelectuali.

(in)Toleranta fata opinia celuilalt
Este suficient sa te dai putin intr-o parte si sa te uiti la un grup de oameni care vorbesc intre ei. Nu conteaza varsta, nu conteaza pregatirea nu conteaza ca este un grup unisex sau mixt, toate au o trasatura comuna...la noi toata lumea vorbeste si nimeni nu asculta. Toti sunt destepti, toti considera ca au ceva de spus, toti cred ca detin adevarul absolut...toti ceilalti din jur, sunt de fapt un zgomot de fond, sunt cam prosti si nu prea au lucruri interesante de spus. Putem sa-i ascultam cateodata, cel mult din politete. In atari conditii cum mai putem vorbi de toleranta? Mai sunt unii semidocti care cred ca a fi tolerant, inseamna sa fii politicos si sa-l mai lasi si pe celalalt sa scoata 2-3 cuvinte din gura, dar pe tine oricum nu te intereseaza ce spune. NU, toleranta (si nu ma refer aici doar la toleranta fata de opinia altuia) nu inseamna nici mila, nici “treaca de la mine, zi si tu ceva”...toleranta inseamna de fapt sa-ti folosesti creierul si sa accepti ca cei din jurul tau nu numai ca pot avea si ei opinii, dar pot avea opinii chiar mai bune decat ale tale. Deci in acest caz toleranta are si un puternic caracter de acceptare a superioritatii altuia....hmmm, cam greu nu-i asa?

(in)Toleranta fata de generatii
Societatea romaneasca actuala pare ca este scindata/fracturata in 2 mari parti:cei cu varste sub 25 de ani si cei cu varste de peste 50 de ani. Este adevarat ca intre aceste categorii exista si o mica zona tampon care “imprumuta” cate ceva de la ambele categorii, dar sunt totusi minoritari in aceasta discutie deoarece nu sunt atat de vocali pentru ca au foarte multa treaba.

Mai grav mi se pare ca cele 2 categorii principale nu au nimic in comun, nu au o comunicare reala, iar in ceea ce priveste toleranta reciproca aceasta este ca si inexistenta...de fapt s-a transformat in indiferenta de ambele parti, numai ca sub aceasta indiferenta aparenta lucrurile mocnesc. Sunt extrem de intersant de observat situatiile din tramvai de ex. cand simpla deschidere a unui geam de catre un pusti de 18 ani poate genera o adevarat revolutie in randul celor de varsta a III-a si am motive solide sa cred ca nu din cauza presupusului curent creat...

(in)Toleranta fata de sexul opus
Aici lucrurile par a fi relativ simple. Aproapte dintotdeauna in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, femeia a fost mai mult un accesoriu, barbatul fiind fara exceptie “capul familiei”. Asta inseamna ca de cele mai multe ori el a decis si ca acest lucru nu s-a facut neaparat prin consultari cu partenera. La fel cum am mentionat si la paragraful referitor la minoritati, femeia a fost cel mult o tolerata, amintindu-i-se acest lucur ori-de-cate-ori a incercat sa ridice capul. Numai ca lucrurile au evoluat si la noi atat in societate, cat si in cuplu cele mai multe femei castigandu-si locul pe care il meritau.

Dar ne-a facut cumva acest lucru mai toleranti? Cred ca nu exista niciun alt exemplu mai bun pe lumea asta de toleranta decat viata de cuplu (casatorit sau necasatorit). Evolutia asta ne-a facut sa fim cu adevarat toleranti in cuplu sau am devenit mai degraba ipocriti si indiferenti ajungand astfel sa mimam toleranta fata de partener doar pentru a evita orice conflict sau discutie in contradictoriu? Mi-ar placea sa stiu si parerile voastre la acest punct.

Daca acestea ar fi, foarte in mare, intolerantele noastre, in schimb avem o toleranta infinita fata de lucruri care ne fac rau. Cateodata pare ca pragul nostru de suportabilitate este nelimitat. Chiar daca ne deranjeaza si injuram continuu ca nu avem drumuri, autostrazi, scoli, spitale, parcuri, locuri de munca, bani, nivel de trai decent etc, etc, avem totusi o toleranta incredibila fata de clasa politica. Daca un ungur deschide gura sa-si exprime o opinie (chiar si deplasata), ne deranjeaza foarte tare...il taxam imediat...”ii dam peste bot” si il punem la locul sau firesc (in viziunea noastra), adica la locul de tolerat. Dar faptul ca in toate statisticile posibile suntem pe ultimul loc in Europa la toate capitolele, asta nu ne deranjeaza...nu ne isterizeaza. Capacitatea noastra de intelegere si acceptare sunt imense. Culmea, o data la 4 ani mergem incolonati si votam...razand, doar este zi de sarbatoare...sfaraie micii si curge berea... Avem toate motivele sa sarbatorim de alegeri, nu-i asa? Nu stim cu cine votam, dar mergem la vot. Votam cu o persoana, dar nu stim exact de ce facem acest lucru. Au fost 4 ani grei si lipsiti de orice realizari, dar noi am uitat deja...ca doar nu vreti sa merg sa (re)aleg un primar de comuna sau un presedinte de tara cu gandul la realizarile lui de pana atunci...nu, imi ajunge faptul ca mi-a facut cadou o galeata de plastic care contine 2 pachete de malai, unul de faina si unul de zahar. Care “da” mai mult, pe ala il votez!!

Stiu. Unii dintre voi se vor grabi sa-mi spuna ca asa este in democratie. “Vox populi, vox dei!”. Mecanismul schimbarii democratice se face NUMAI prin intermediul votului liber. Da, asa este in teorie. Dar ce te faci ca in practica, sistemul a devenit atat de pervers incat o data la 4 ani esti pus sa alegi intre nimic si nimic? Ca de 20 de ani nu ti se da, de fapt, o optiune reala...nu ai de ales niciodata intre alb si negru, ci doar intre negru si negru. Care ar fi solutia aici? Alta decat mersul la vot...cred ca intuiti cu totii despre ce e vorba. Daca nu intuiti poate ca ar fi bine sa va uitati mai cu atentie la greci si la unguri, care nici nu sunt asa de departe, geografic vorbind, de noi...

Si atunci de unde toleranta asta nesfarsita la ceea ce ne face rau? Nu as vrea sa intru pe panta resemnarii si sa dau o explicatie prin prisma mitului “Mioritei”...cu toate ca este foarte fezabila si o astfel de explicatie. Prefer o alta. Aceea ca noi ca popor avem o foarte mare frica de schimbare (schimbare in sens de progres). Progresul se face intr-adevar cu sacrificii atat intelectuale cat si materiale...poate si din cauza acestei frici, ritmul progresului in Romania este atat de lent si nu vine dintr-o intitiativa proprie, dar mai degraba din “impingerea de la spate” care in trecut s-a facut de catre dictaturi, iar in prezent se face indirect de catre UE prin intermediul corporatiilor venite la noi sa faca bani. Este suficient sa ne uitam in urma (referitor la istoria scolii romane, a scrisului romanesc, a culturii etc) si imi veti da dreptate...din acest punct de vedere avem o istorie scurta in spate.

Am mai spus-o si cu alte ocazii. Intre a alege sa lancezim si sa ne multumim cu ce avem, fata de eforturi si sacrificii in favoarea progresului, noi vom opta in proportie covarsitoare pentru prima varianta ramanand buni, blanzi si mai ales toleranti.

6 comments:

  1. Bonsoir!

    Si bravo! Foarte bun subiectul ales. Desi am aflat din articolul tau ca sunt minoritar si ca am "foarte multa treaba" :)))) ... glumesc! :P

    Daca o privim la nivel unitar de atitudine, (in)Toleranta este o tema extrem de complicata, si totusi atat de simpla, caci in fond ea reiese insasi din ideea de libertate, se bazeaza pe educatie, pe respect si, poate ca in primul rand, pe bunul simt. (in)Toleranta inseamna cunoastere si inseamna responsabilitate, incurajeaza unicitatea si diversitatea. Si este intr-adevar un factor care determina (sau nu) schimbarea.

    Teoretic, raportarea dpdv. al (in)tolerantei la orice situatie, fie cu participare activa, fie pasiva, necesita o capacitate antrenata de analiza a implicatiilor si respectiv, a consecintelor, si nu de putine ori cere si o nota de previziune sau de prudenta (cu sensul de rezervare, si nu cel de evitare), in cazuri de orientare nefamiliare. Cu alte cuvinte, trebuie sa stii sa fii si copil si parinte, si barbat si femeie, si ingaduitor dar si critic, si concesiv dar si categoric.
    Daca inca mai stim sa ne cultivam respectul si dragostea fata de parinti (chiar daca ii mai avem langa noi, sau nu), daca zambetul, sinceritatea si solidaritatea nu ne sunt de fatada, daca inca mai stim sa fim prieteni, daca stim ce inseamna sa iertam, daca persoana cea mai draga ne este mai mult decat o inima si un umar..., daca cunoastem ce nu ne este permis sa pierdem, atunci ar trebui sa ne cunoastem prioritatile si sa ne distingem valorile de non-valori.

    Cred ca (in)Toleranta nu este o "jucarie" pentru jumatati de oameni, ci ii defineste pe cei intelepti. Pentru ca, precum ai subliniat si tu foarte bine, principiile fundamentale nu se invata cu mangaieri pe crestet.

    ReplyDelete
  2. ...chestiune si de gene, de educatie.

    ReplyDelete
  3. @ Oupnioraiz: fooaaarte bine punctat! Cam asta am vrut sa spun si eu in eseul asta. Toleranta inseamna pe langa efort intelectual, educatie, adaptare etc si (foarte important) IMPLICARE!!

    @ Ioana: Nu stiu daca este de gene, dar in mod cert este legat de educatie si cultura. Sa nu uitam ca romanii seriosi care muncesc in strainatate (nu-i includ aici pe hoti, tiganii plecati la cersit, prostituate ai altii asemeni lor) s-au adaptatat foarte bine la specificul locului si-au demonstrat calitatile si pregatirea si acum, cei mai multi dintre ei, duc o viata mult mai decenta decat in Romania. Pentru ca s-au integrat...iar integrarea, cu ambele ei sensuri adica atat de a te integra cat si a fi integrat este o componenta majora a tolerantei. Deci se poate.

    Va multumesc amandurora pt comentarii. Seara buna!

    ReplyDelete
  4. Multumesc frumos de urare, Ioana! :)

    ReplyDelete