Sunday, October 31, 2010

“Complexul” Dumnezeu

Imi place sa cred ca citind acest titlu, nimeni nu s-a gandit cum ca ar fi vorba de vreun nou complex comercial (eventual mall) sau vreun complex turistic si nici ca ar fi vorba de cat de complex este Dumnezeu. Evident ca actiunea se petrece si in acest articol, tot la nivel uman/spiritual/rational.

« Complexul » Dumnezeu este acel complex de care sufera o parte (din ce in ce mai semnificativa) a oamenilor moderni. Este acea problema formata pe fond psihic care iti da putere in interiorul tau…iti da convingerea ca tu esti cel care are in permanenta dreptate…ca punctul tau de vedere este cel corect…ca toti ceilalti trebuie fie de acord cu tine si sa te urmeze pentru ca tu de fapt detii adevarul suprem, iar ei iti sunt oricum inferiori.

Incerc sa urmaresc cu relativa detasare (desi recunosc ca atunci cand ai de-a face in mod direct cu genul asta de oameni, este foarte-foarte greu sa mai judeci/apreciezi ceva cu detasare) comportamentul unor astfel de indivizi…si este intr-adevar incredibil ! Este incredibil cum astfel de oameni pot sa schimbe comportamentul celorlati intr-o colectivitate, cum prin presiunea si tensiunea pe care o creeaza ajung sa modifice ideile si convingerilor celor din jurul lor (de regula oameni cu un caracter mai slab).

Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Indivizii de care vorbesc eu nu sunt acele elite intelectuale, acele mari personalitati care raspandesc lumina cunoasterii in jurul lor sau cei care si-au facut un tel in viata din a face bine in mod dezinteresat celor cu care intra in contact. Nu, nici vorba. Aceasta « specie » de indivizi, sunt de cele mai multe ori fie prosti, fie inculti, fie incompetenti profesional, fie pur si simplu rai, dar din cauza faptului ca detin o pozitie (de cele mai multe ori ierarhica) superioara celorlalti isi permit sa abuzeze cu nerusinare de pozitia respectiva, impingand lucrurile exclusiv in directia dorita de ei. Aici am atins deja un alt aspect. Uitandu-ma pe paragrafele anterioare imi dau seama ca am intrat destul de adanc in problema, dar nu am descris totusi (macar in mare) profilul psihologic al acestui tip de individ.

Deci cine este invividul care sufera de « complexul Dumnezeu » ? Pai din ceea ce am reusit eu sa observ pana acum, acest individ poate fi la fel de bine atat femeie cat si barbat. Este in general o persoana tanara sau de varsta mijlocie deoarece acest complex solicita multa energie fizica si psihica. De asemenea acesti indivizi sunt mai degraba din categoria celor cu studii superioare si mai putin din categoria celor cu « 4 clase ». Genul acesta de indivizi au bineinteles aspiratii foarte-foarte inalte...pe toate planurile (profesional, sentimental/familial si poate chiar politic/social). Evident ca aceste aspiratii inalte nu se pot baza decat pe un orgoliu urias si pe o incapatanare vecina cu prostia de cele mai multe ori. La fel de adevarat este, ca pentru multi dintre ei realizarile pe plan personal/sentimental sunt inexistente...nimeni nu poate trai si suporta astfel de indivizi...adica una este sa suporti acest lucru la serviciu si cu totul altceva este sa-ti imparti viata cu o astfel de persoana...inseamna sa te autodistrugi pentru ca nimeni nu este dispus sa accepte sefia celuilalt in viata personala... Si atunci esecurile lor pe aceasta zona, frustrarile acumulate din lipsa unei vieti personale se vor transfera cu rapiditate spre zona profesionala incercand sa compenseze in mod penibil toate nerealizarile personale cu razbunarea continua pe ceilalti.

Acest gen de individ nu se poate spune ca poarta o comunicare cu cei din jur. El/ea nu fac schimb de idei ci mai degraba acesti indivizi, atunci cand vorbesc (si de regula vorbesc numai ei), enunta “legi”...bule papale...lucruri pe care tu, care pentru ei esti doar un paduche, nu ai cum sa le contrazici. Genul acesta de oameni nu vorbesc...ei declama! Nu ai sa auzi vreunul din acest “regn” sa vorbeasca pe ton calm si masurat, sau sa-si sutina ideile cu argumente. Lucrurile enuntate de acestia, pe ton ridicat sau chiar rastit, intra la categoria “impuse”...nu exista marje, loc de negociere, opinii etc cand insasi “Dumnezeu pe pamant” ti-a spus acel lucru. Este foarte clar ca acest gen de oameni nu sunt capabili sa asculte...de fapt nici nu ii intereseaza ce au de spus ceilalti. Parerile lor sunt formate iar deciziile lor sunt luate cu mult inainte sa participe la o discutie.

In ciuda parerii extraordinar de bune pe care o au toti despre ei insisi, genul acesta de personaje sunt distructive pentru colectivitati, indiferent cat de mici sau mari sunt acestea.

Si in acest caz ca si in multe altele nu vad decat doua solutii principale: una este aceea de a evita acest tip de personaje...de a le lasa sa “latre” de unele singure...de a nu le baga in seama in niciun fel...de a le izola; a doua solutie ar fi sa lupti impotriva lor. Aceasta se aplica mai ales atunci cand nu poti evita contactul cu astfel de persoane. Si atunci solutia fireasca este sa te faci auzit...chiar daca acest lucru deranjeaza foarte mult persoanele care sufera de “complexul” Dumnezeu, tot este mai bine decat sa le lasi sa creada ca de fapt asa ar trebui sa fie si ca de fapt ei chiar sunt niste oameni destepti, cu idei bune si care sunt sortiti sa realizeze lucruri mari. Evident ca solutia a doua este solicitanta, obositoare si ca uneori te intrebi daca merita tot acel efort si toata acea energie consumata, dar din pacate nu se poate altfel...intr-un fel sau altul genul asta de oameni trebuie adusi (chiar si cu forta) cu picioarele pe pamant, altfel tind sa distruga tot in jurul lor.

Un ganditor a spus o data un lucru extrem de important si in cuvinte putine si simple: “Daca vrei sa pui la incercare spiritul cuiva, da-i respectivei persoane putere”... puterea in ziua de azi poate fi data de bani sau de o functie sau accesul la decizie; de abia asa vei putea sa-i vezi adevaratul caracter...ce vorba mare a spus respectivul ganditor!!

4 comments:

  1. ...'complexul' lui Dumnezeu si manipularea aproapelui.Un subiect foarte interesant !

    ReplyDelete
  2. Ce m-as face fara cititorii mei fideli... :-)) Cel mai probabil nu as mai avea nicio motivatie de a scrie...

    Multumesc mult pentru aprecieri Ioana! Sa ai o zi buna!

    ReplyDelete
  3. Cred ca despre o problema similara au discutat si Plesu si Liiceanu duminica. Numai ca ei i-au zis prostie. Tu, fiind mai politicos, ii zici "complex". E prostie, tata!

    ReplyDelete
  4. Nu este doar prostie...ar fi prea simplu...de multe ori este amestecata cu multa rautate si frustrare.

    P.S. Merci pt comment si welcome on my blog! :-)

    ReplyDelete