Sunday, November 21, 2010

Portretul luptatorului la tinerete

Un alt film romanesc, o alta premiera, un gest de reparatie care vine la mai mult de 50 de ani de la petrecerea evenimentelor…

E un film despre tineri frumosi si idealisti care au ales sa-si sacrifice traiul comod in familie, studiile, parintii, nevestele, copii si in final propria viata pentru un vis… Ei au fost cei care au vrut sa creada orbeste ca tara asta poate fi salvata de comunism. De catre cine? De catre americani, englezi, francezi...dar poate mai ales de catre noi insine. Evident, au fost niste idealisti...

Niste idealisti care au rezistat aproape 10 ani (!!!) trainind in haiducie prin munti si paduri, opunandu-se cu arma in mana regimului comunisto-stalinist din acele vremuri.

A auzit vreunul dintre voi de Ion Gavrila Ogoranu?!? Ca si mine, cel mai probabil ca nu. Am auzit unii dintre noi cel mult de rezistenta fratilor Arnautoiu care luptau in muscelele Argesului...si tot asa, unii dintre noi poate ca au auzit de Elisabeta Rizea din Nucsoara care i-a sprijinit pe luptatori, asumandu-si riscuri enorme...dar cam atat.

Asa cum am spus si la inceput articolului, filmul este in primul rand o reparatie morala pentru memoria acelor oameni...chiar daca vine atat de tarziu, e totusi bine ca a venit in cele din urma.

Am sustinut cu tarie de multi ani incoace in toate discutiile pe care le am cu colegi, prieteni, cunoscuti ca avem si motive pentru care ne putem mandri...ca avem cel putin doua pagini glorioase recente in istoria noastra de cacat. Ma refer aici la rezistenta din munti din perioada anilor ’48-58 si la Piata Universitatii mai-iunie 1990. Aceste pagini sunt glorioase macar si pentru faptul ca nu au fost provocate, organizate si manipulate asa cum au fost toate celelalte momente istorice...au avut sinceritate, au fost imprevizibile si au deranjat enorm conducerile de atunci. Daca dam uitarii si aceste doua episoade cat-de-cat recente, atunci e clar ca nu mai putem avea nicio speranta ca lucrurile se vor schimba vreodata in tara asta...nu vom putea trai la nesfarsit doar cu acel simulacru de istorie fabricata de comunisti si Sergiu Nicolaescu si sa vorbim doar de Stefan cel Mare si “Sfant”, Vlad Tepes sau Mihai Viteazul...

Ioan Gavrila Ogoranu a fost prins de Militie de abia in 1976 (!!!)...dupa aproape 30 de ani de fuga si prigoana si dupa 6 luni de ancheta a fost eliberat...evident ca nu mai prezenta niciun pericol, ci doar interes...se spune si in film ca fost vizitat si admirat ca o relicva expusa intr-un muzeu de catre intreaga conducere de partid. Acest om a murit de batranete si in anonimat in 2006, insa mesajul lasat de el si reprodus la sfarsitul filmului este in acelasi timp trist si dureros...

Asa cum va spun de obicei, mergeti sa vedeti si acest film. Nu avem voie sa fim indiferenti...nu avem voie sa uitam...mai ales ca avem atat de putin eroi autentici in istoria noastra de cacat...

7 comments:

  1. noorc cu filmul asta, mai invatam si noi o leaca de istorie, avem si noi braveheatzii nostrii, cat despre pelicula in sine foarte reusita, in sfarsit se mai face si altceva decat vesnicele povesti actual-existential-dramatice aka felii de viata filmate din unghiuri lenese si confortabile :D

    ReplyDelete
  2. Very good point! Si eu constat (cu placere) acelasi lucru...adica ne-au trebuit vreo 20 de ani sa ne rupem de povestile despre revolutie, Ceausescu, comunism etc. Incepem sa facem din ce in ce mai multe filme care au in spate povesti originale, si cel mai important, care sunt "rupte" din viata noastra de zi-cu-zi.

    Multumesc si o zi buna!

    ReplyDelete
  3. ..un asemenea personaj istoric ar fi cel mai bun lector la SNSPA, cel mai credibil. Bun de pus la Catedra, de dat exemplu.

    ReplyDelete
  4. Din pacate trebuie sa vorbim la timpul trecut...ar fi fost...ca s-a dus si el. Evident, intr-un total si perfect anonimat. De aceea v-am si sugerat celor care (inca) ma mai cititi sa fiti atenti la mesajul scris al lui Ogoranu de la sfarsitul filmului...de fapt in acel mesaj este cheia.

    Merci pentru comentariu si o zi buna!

    ReplyDelete
  5. ..bun, si anul asta, ce mai scriem ?!

    ReplyDelete
  6. Din pacate avem de ceva vreme un mare dusman, Ioana...timpul. Idei mai sunt, deci vor mai veni si articole...timp sa avem :-) Merci!

    ReplyDelete
  7. Eu am auzit despre toti cei enumarati, cat si despre Elisabeta Rizea, de luptatorii din Vrancea, de racoala taranilor din Teleorman, de grupul ce actiona in padurile din jurul Babadagului.
    "Problema" este ca eu am fost mereu pasionat de istorie, de aceea nu ma inscriu in categoria romanului ignorant.

    ReplyDelete