Dupa 20 de ani

Pe langa asa-zisele evenimente politice care se succed cu repeziciune si cica tin tara cu sufletul la gura (realegerea lui Basescu, repunerea in drepturi a guvernului marioneta Boc, pierderea presedintiei PSD de catre Geoana etc), discutiile cu FMI, buget, infrastructura etc., mi s-a parut ca in decembrie am trecut totusi nefiresc de usor pe langa faptul ca au trecut 20 de ani de la ceea ce multi numesc Revolutia din ’89.

Chiar daca televiziunile s-au intrecut pret de vreo saptamana sau doua inainte de 22 decembrie sa difuzeze reportaje mai mult sau (cel mai adesea) mai putin inedite cu intamplari din acele zile, totusi am avut senzatia ca la nivelul omului de rand, la nivelul strazii, acest eveniment extrem de important, a trecut sub indiferenta.

Se pare, totusi, ca 20 de ani sunt cam multi pentru memoria noastra colectiva…de ce spun acest lucru? Sau poate va intrebati ce m-as fi asteptat sa se intample? O noua “revolutie”? Sau sa iasa lumea in strada sa sarbatoreasca 20 de ani de libertate cu un pahar de sampanie intr-o mana si cu artificii in cealalta? De fapt nu ma asteptam la niciunul dintre aceste lucruri...ma asteptam in schimb sa reactionam cu maturitate. Dupa 20 de ani as fi vrut sa vad, atat din partea politicienilor, cat si din partea elitei cultural-intelectuale (atata cata mai este), cat si din partea societatii civile (reprezentata prin ONG-urile lu’ peste), un bilant al acestor 20 ani...dar un bilant sincer.

Si mi-am dat seama ca sunt idealist...este adevarat ca acum 20 de ani am castigat (sau ni s-a permis sa avem) un lucru extrem de important...si anume libertatea...in orice forma a ei...de expresie, de manifestare, de comunicare, de gandire, de circulatie, de afaceri, de asociere etc...dar cam atat. Nu este putin lucru dar parca nu este nici prea mult. In rest, orice om de bun simt din aceasta tara poate observa cu ochiul liber ca in 20 de ani s-a vorbit enorm, s-a consumat o energie colosala (acumulata in atatea decenii de dictatura) dar nu s-a construit aproape nimic palpabil...s-a construit in schimb o forma fara fond (actuala societate romaneasca) de-o mediocritate si incompetenta perfecte!

Asa se face ca dupa 20 de ani in care am incercat cu mai mult sau mai putin succes exercitiul capitalismului (uneori de o maniera extrem de originala), nu reusim totusi sa ne rupem de perioada de “trista amintire”...suntem cu totii de acord ca dictatura lui Ceausescu a facut un imens rau acestei tari si ca i-a incetinit dezvoltarea fireasca cu multe decenii dar cum dracului se face ca mergem pe aceleasi drumuri, stam in aceleasi case, se invata in aceleasi scoli, ne plimbam prin aceleasi parcuri, ne tratam (sau mai degraba murim) in aceleasi spitale construite exact in acea perioada neagra a istoriei noastre moderne...dar am condamnat oficial comunismul prin gura presedintelui.

Imi este foarte clar ca actuala clasa politica nu are niciun interes sa faca lucrurile sa fie altfel...ar fi un efort si un consum de energie mult prea mare, cand acest efort poate fi folosit de exemplu pentru imbogatirea lor personala...de ce ar face altfel? Ca sa intre in manualul de istorie asa cum au facut-o pasoptistii sau clasa politica interbelica? Pe cine mai intereseaza istoria astazi!??! Vila de la Monaco sau limuzina de lux sunt totusi mult mai palpabile si iti dau un confort mult mai mare decat nu-stiu-ce lupta pentru idealuri patriotice... Din pacate acest lucru le este foarte clar si lor...politicienilor. Pentru ca stiu exact cu ce “marfa” au de-a face. Ei stiu cu maxima certitudine ca oricat de mult s-ar fura si oricat de greu ar fi, oamenii nu vor mai iesi in strada vreodata din proprie initiativa…si atunci sunt destul de linistiti. Cand cercetarile economice arata ca se atinge limita maxima a suportabilitatii pentru cea mai mare parte a populatiei, atunci se apeleaza la unele artificii economice si se da drumul la creditare pentru o perioada limitata de timp, de exemplu…ca sa poata orice amarat sa-si cumpere un televizor (ca sa aiba parte de spalarea creierului pe gratis), o masina de spalat automata sau un frigider. Iar cand dezechilibrele macroeconomice tind sa i-a amploare, se inchide robinetul banilor pentru cei multi si revenim la punctul de plecare (asa cum suntem acum).

De asemenea, dupa 20 ani inca mai exista imagini incredibile cu oameni care stau la coada (uneori calcandu-se in picioare la propriu) ca sa dea bani statului...adica sa-si plateasca impozitele si taxele. Deci nu s-a schimbat mai nimic nici la nivelul mentalului colectiv.

Nici la nivel local, lucrurile nu stau altfel. Bucurestiul, cu exceptia catorva imobile de birouri moderne aflate evident in proprietate privata, este practic exact acelasi oras de acum 20 de ani. Nicio strada noua, niciun parc nou, niciun spital sau liceu nou, in genereal nicio institutie de utilitate publica nou construita in tot acest timp. Un singur lucru nou a aparut in Bucurestiul acestor 20 de ani...publicitatea stradala...tipatoare, agresiva, de multe ori de un gust indoielnic, toate aceste bannere si panouri au avut mai mult functia de a masca uratenia orasului decat de a promova nu-stiu-ce produse. Si totusi ca bucurestean get-beget am curajul sa spun ca orasul este mai murdar si mai rupt si arata mai jalnic decat inainte de ’89...chiar daca atunci exista scuza ca intregul oras era un santier imens...dar macar acel disconfort se finaliza cu ceva...un cartier nou, o scoala noua, metrou etc.... acum orasul (pare) ca este tot un santier imens, numai ca nu se mai lucreaza nimic in folos public...si este mai murdar ca oricand.

La fel cu Bucurestiul (si nu numai) care se prezinta chiar mai rau decat acum 20 ani, paradoxal, invatamantul si sanatatea sunt de asemenea mult sub nivelul de atunci...si nici macar nu as vrea sa mai intru in prea multe detalii...

Cu toate ca nivelul de trai pentru marea masa nu a crescut semnificativ in acesti 20 de ani, totusi oamenii nu mai sunt asa de nemultumiti ca in perioada dictaturii. De ce? Pentru ca cei care au venit dupa ’89 la conducerea Romaniei au inteles un lucru esential (si totusi atat de simplu) pe care Ceusescu nu l-a inteles niciodata...ca romanului ii place mai mult decat orice pe lumea asta CIRCUL...Ceausescu credea in prostia lui ca romanilor le poate fi impregnat prin forta cultul muncii, a seriozitatii, a idealurilor patriotice etc, cand de fapt romanului ii place sa aiba ceva mancarica, ceva berica si mult-mult circ. Asa se face ca intr-o tara saraca precum Romania, exista in jur de 30 de televiziuni nationale (mult peste toate tarile din jurul nostru inclusiv Austria!!) si un puhoi de televiziuni locale...televiziuni pe care ruleaza (cu mici exceptii) doar scandaluri (de orice fel) 24/7. Cu alte cuvine, conform piramidei lui Maslow, acest popor se regaseste (probabil la fel ca si popoarele africane) dupa 20 de ani de libertate si capitalism, tot la baza piramidei, adica la nivelul nevoilor de subzistenta...de supravietuire. Iar acest lucru se datoreaza tot lipsei de schimbare de la nivelul mentalului colectiv. Cat de multe lucruri s-ar putea schimba in tara asta daca l-am citi si (mai ales) l-am intelege pe Caragiale...

Evident ca argumentatia acestui articol ar putea sa se continue pe foarte multe pagini, dar ar fi fara rost.

Noi ca popor nu o sa avem niciodata solutii la problemele imense pe care le avem (si nu de ieri de azi) atata timp cat nu privim cu sinceritate trecutul si prezentul...atata timp cat nu admitem ca avem o problema. Cu cat ne vom complace mai mult in a trai de pe o zi pe alta, fara un obiectiv precis in viitor si fara sa ne recunoastem greselile trecutului, cu atat vom evolua mai putin.