“Teoria” schimbarii vs extinctie

Omul, structural vorbind, nu este facut pentru schimbare. De aici rezulta si opozitia (rezistenta) sa continua la schimbare.

Toate ipocriziile moderne referitoare la schimbare si reinventare raman doar la stadiul de simple ipocrizii, omul modern nefacand altceva decat sa interpreteze doar roluri in viata de zi-cu-zi, roluri in care nu crede dar pe care le interpreteaza ca sa supravietuiasca.

Si atunci concluzia fireasca este aceea ca omul nu se schimba, nu se transforma ci se adapteaza la mediu (societate) ca sa poate supravietui…este acelasi instinct ca al omului preistoric, numai ca spre deosebire de acela, omul modern nu mai foloseste bata sau cutitul din silex, ci vorba mieroasa.

Toate cursurile si training-urile de specialitate aparute in ultimii zeci de ani cu denumiri pompoase precum Change Management, Conflict Management, Rezistance to change etc, etc nu sunt altceva decat metode psihologice avansate de spalarea creierului, pentru a transforma oamenii in instrumente docile de tip zombie care sa aiba un singur scop in viata: acela de a munci (de a produce).

Mai este o comparatie extrem de interesanta de facut. Aceea intre comportamentul si atitudinea oamenilor tineri fata de cei maturi sau in varsta. Mai mult ca niciodata se insista pe faptul ca generatia tanara este cea flexibila, dispusa sa incerce sau sa faca orice, iar generatiile mai in varsta sunt niste dinozauri care nu pot tine pasul cu schimbarile, deci trebuie marginalizati si in final vor trebui sa moara ca sa poata permite societatii sa se dezvolte intr-un ritm alert. Ce nu spun, sau poate nu inteleg, cretinii care sustin astfel de teorii aberante se refera chiar la structura aceea individuala de care vorbeam mai sus. Si anume ca omul nu este o fiinta (masinarie) facuta pentru schimbare. Si totusi persista intrebarea: de ce tinerii sunt mai dispusi la schimbare? Pai foarte simplul...pentru ca cei tineri sau foarte tineri nu au apucat inca sa treaca prin viata, pentru ca nu au avut exercitiul rutinei la serviciu sau in familie...pentru ca nu au ce schimba de fapt!!! Pentru ca nu au cu ce sa se compare din trecut...pentru ca nu au trecut!! Pe cand cei maturi sau mai in varsta s-au lovit deja de foarte multe obstacole, greutati, rutine, au acumulat multe frustrari de-a lungul vietii si, mai ales, au termen de comparatie…au trecut.

Mi se pare de-a dreptul ciudat, cat de mirati sunt unii idioti care isi dau cu parerea prin media (si nu ma refer doar la Romania aici) ca nivelul de deprimare si interiorizare al oamenilor creste direct proportional cu nivelul de dezvoltare al tarii/societatii respective. Pai reactia oamenilor este mai mult decat normala...pur si simplu din-ce-in-ce mai multi nu mai fac fata ritmului zilnic de viata si volumului schimbarilor...pentru ca structural nu mai pot face fata. Dar media ii spala pe creier in continuare prin intermediul filmelor proaste americane si a emisiunilor TV imbecile si le insufla oamenilor (prin exemple false ale unor asa-zise modele “de succes”) ideea ca ei sunt de vina pentru ca nu pot tine pasul...pentru ca ei sunt “defecti”, incapabili, slabi, incompetenti etc...nu va recunoaste nimeni ca de fapt problema nu vine de la oameni ci de la ritmul de viata impus acestora. Oare de ce nu se vorbea in sec. XIV sau in sec. XVIII de stres ?!? Oare de ce alergam astazi, ca o imensa natie dementa, in continuu spre ceva ce nu stim precis ce este ?

Este atat de simplu sa te uiti cu atentie in jur si sa observi niste lucruri…chiar in prezent, in acest « minunat » secol XXI, triburile de la granita Mongoliei cu Siberia sau nu-stiu-ce triburi africane alearga dupa aceasta himera ? NU ! De ce, nu ? Pentru ca lor fie nu li s-a aplicat spalarea creierului fiind considerati neimportanti, fie au fost suficient de puternici incat sa reziste tentatiei modelului… Care model ? Pai acest model nefericit, aplicat cu extrem de multa agresivitate in ultimul secol si jumatate, model a carui fundatie se sprijina pe 2 stalpi (a se citi principii) : acumulare si consum, ambele generand in forma lor extrema LACOMIA. De fapt spre asta alergam ca nebunii in fiecare zi...sa “facem” o casa, o masina, o vacanta exotica...sa ne permitem sa cumparam hainele oribile si de cele mai multe ori incomode care ne sunt oferite...iar cand am “alergat” suficient cat sa ne permitem toate aceste lucruri credeti ca filmul acesta prost se termina?!? Nici pe departe...guvernati de cele 2 principii amintite mai sus, oamenii vor vrea mai mult...pentru ca sunt inundati 24/7 pe toate canalele media, de acele false modele...si atunci vor vrea o casa si mai mare, o masina si mai scumpa, o vacanta si mai exotica (pe luna daca se poate). Prinsi in hora asta nebuneasca oamenii se dezumanizeaza...nu mai tin cont de ce este in jurul lor...de natura, de familie, de prieteni, de valori...sunt dispusi sa faca orice pentru a dobandi acel nivel de trai visat.

Sunt multi care intreaba “bun, si ce e rau in a-ti dori mai mult de la viata?”. Nu e nimic rau...numai ca in acest secol si jumatate am inceput sa ne dorim toti acest lucru...mai mult...din-ce-in-ce mai mult. Fara sa ne gandim ca lumea asta a noastra in care traim este destul de mica si foarte limitata din punct de vedere al resurselor. Deci incotro ne indreptam? Parerea mea este ca ne indreptam foarte sigur catre extinctie...auto extinctie. Disparitia noastra ca rasa nu va fi produsa, cred, nici de extrateresti si nici de vreun cataclism (coliziunea cu un asteroid de ex). Ritmul in care creste populatia acestei planete si mai ales apetitul sau de consum, nu au cum sa conduca la un model sustenabil de termen lung si foarte lung...deci, de fapt, ne autodistrugem. Evident ca acest lucru nu se va petrece peste noapte, sau intr-o luna sau intr-un an...dar este clar ca in ritmul actual nu va mai dura mai mult de 100 sau 200 de ani.

Si atunci ce ne ramane de facut? Pai poate ar fi o idee buna sa nu mai actionam ca o turma si sa nu ne mai “schimbam” (aparent) asa des...sa nu ne mai “reinventam” permanent...sa nu ne mai aliniem docili trendului si poate in felul asta ritmul vietii va fi acela care se va alinia la felul nostru de a fi si nu invers.