Agonie si extaz. Este posibila o Generatie de Aur? - Prima parte

Unii dintre voi poate au crezut vreun moment ca in spatele acestui titlu se va ascunde un articol pe tema fotbalistica in care ma voi referi la Hagi, Popescu s.a. Gresit! Inseamna ca nu ati citit “Declaratia de Intentie”... :)

In acest articol ma voi referi in exclusivitate la filmul romanesc si nu ca un critic de film ci ca un mare consumator de film romanesc.

Dupa parerea mea, filmul romanesc a avut o existenta chinuita de foarte multe decenii incoace. Nu am sa ma refer la perioada interbelica pentru ca stiu destul de putine lucruri despre filmul romanesc de atunci.

Pot in schimb sa ma refer la perioada postbelica (fara sa fac o cronica amanuntita) care se intinde din anii ’50 si pana in prezent. In acesti aproape 60 de ani filmul romanesc a oscilat in permanenta intre agonie si extaz...In 60 de ani am avut parte atat de filme foarte bune –destul de putine ce-i drept- si actori minunati, dar si de filme incredibil de proaste si “actori” improvizati.

Am pomenit ceva mai sus de existenta chinuita a filmului romanesc. Cred cu tarie in aceasta afirmatie. Au fost decenii la rand cand mari regizori pe care si i-ar fi dorit orice tara –spre exemplu Pintilie- au fost interzisi pe criterii politice, iar alti regizori cel mult mediocri au facut cariera cu filme de propaganda comunista. La fel ca si in economie, societate, mediul politic etc. trecerea de la regimul stalinist al lui Gheorghiu Dej la regimul (initial) socialist al lui Nicolae Ceausescu s-a vazut foarte bine si in filmul romanesc. Pe nesimtite au disparut filmele agresiv propagandistice referitoare la nationalizare si colectivizare, la lupta cu “banditii burghezi”, aparand/dezvoltandu-se filmele cu tema istorico-patriotica.

Daca in anii ’60-’70 au “razbit” filme de mare valoare precum “Valurile Dunarii” (Liviu Ciulei), Padurea Spanzuratilor (Liviu Ciulei), Reconstituirea (Lucian Pintilie), in anii ’80 –fara sa fac un inventar precis al tuturor filmelor bune din acea perioada- si-au facut simtita prezenta si alti regizori iar numarul filmelor de buna calitate precum “Concurs” (Dan Pita), “Glissando” (Mircea Daneliuc), “Noiembrie, ultimul bal” (Dan Pita), “Morometii” (Stere Gulea), “Cuibul de Viespi” Horea Popescu) a fost in crestere.

A fost perioada in care s-au facut multe filme romanesti. Au fost ani in care media era undeva la 30 de filme pe an. Cred ca a fost singura perioada din istorie in care filmul romaneasc a beneficiat de bani suficient de multi. In acelasi timp a fost si perioada in care ponderea filmelor de calitate a fost una destul de scazuta. A fost perioada in care foarte mari actori precum Amza Pellea, Toma Caragiu, Octavian Cotescu s.a. si-au consumat talentul imens in productii cel mult mediocre daca nu chiar imbecile...pentru ca nu li se ofereau “partituri” pe masura talentului lor. A fost perioada in care filmele romanesti –chiar si acele putine de buna calitate- nu prea “ieseau la export”...poate cel mult in tarile din spatiul comunist. Poate si din acest motiv numarul nefiresc de scazut de premii internationale importante.

Perioada anilor ’80 a mai adus, de asemenea, pe langa abundenta de filme pe teme patriotico-istorice si o abundenta de filme muncitoresc-moralizatoare. Unii dintre voi poate isi mai amintesc de “superbul” film de mare simt civic, patriotic si muncitoresc numit “Salutari de la Agigea” (este un fel de oda adusa constructiei Canalului Dunare-Marea Neagra) pe un scenariu scris de...surpriza... Mihai Tatulici!! Acel Mihai Tatulici care ne da astazi lectii de politica, democratie si civism la Realitatea TV.

- va urma -