Quo Vadis sau Unde mergem noi, Niculae?

Din ciclul “Avem o situatie, cum procedam?” as vrea sa scriu cateva randuri, la nivel de principiu si in niciun caz ca si o analiza pe un caz anume, despre alegerile care tocmai s-au incheiat.

Fara sa ma consider a fi vreun mare consumator de TV, si cu atat mai putin de presa scrisa, am putut sa observ totusi, in mare, mersul evenimentelor din ultimele zile. Si mai ales partea post vot.

Cum am mai spus si mai sus, nu am sa intru in detalii referitoare la cum a aratat si cum s-a desfasurat campania electorala. Nu merita efortul deoarece in mod clar partidele nu mai comunica demult -nici nu stiu daca au facut-o vreodata cu adevarat- platforme si idei politice, ci doar circ electoral. Nu am sa intru nici in detaliile referitoare la cum s-a facut votul efectiv, cat de mult s-a furat si mai ales de catre cine...Cu atat mai putin am sa intru in detalii referitoare la dicutiile interminabile privitoare la rezultatele alegerilor, cine le-a castigat, etc...

Pe mine ma doare mult mai tare faptul ca cea mai mare parte a romanilor pierd din vedere un lucru fundamental...si anume, pierd din vedere faptul ca nu mai au intre cine sa aleaga cu adevarat. Unii ar spune ca de fapt asta este motivul absenteismului ridicat de la acest alegeri. Eu nu as fi asa de sigur pe acest argument. Cred de fapt ca absenteismul ridicat de la aceste alegeri s-a datorat in primul rand faptului ca romanul de rand nu este foarte interesat de Europa…de partea ei oficiala, institutionala, legislativa, chiar daca in sondajele anterioare aderarii am fost probabil natia cu cea mai ridicata dorinta exprimata de a intra in UE. Dar ca si in multe alte randuri, ceea ce reiese din sondaje (si nu ma indoiesc ca sondajele respective au fost in mare parte corecte) si ceea ce gandesc si mai ales ce-si doresc cu adevarat romanii, este o mare prapastie.

De fapt, in cei 20 de ani care s-au scurs din ’89 si pana in prezent, romanii au “evoluat” mult mai mult spre latura materiala a alegerilor, a castigului facil si imediat si mult mai putin spre viitorul lor si al familiilor lor.

Eu chiar nu cred ca s-au blazat romanii dintr-odata si sau gandit sa boicoteze cumva aceste alegeri prin lipsa masiva de la vot. Blazarea s-a produs, cred, doar la cei cu un anumit nivel de cultura si educatie, acestia neavand posibilitatea unei optiuni reale. In rest, cred ca o mare parte au considerat ca acest alegeri nu au o miza reala pentru ei. Ca nu le aduce niste avantaje palpabile si imediate...cel putin in campaniile electorale pentru alegeri parlamentare, locale sau prezidentiale se lasa cu mita electorala de masa...se promite cresterea salariilor nu-stiu-carei-categorii de salariati cu 50%, se promit 1.000 de km de autostrazi, se promite justitie impartiala (si in circul din timpul campaniei mai sunt chemati la DNA cativa oameni importanti), se promite 6% din PIB pt Educatie si 5% pt Sanatate, bani pt intoarcerea in tara etc, etc. Evident ca toate aceste promisiuni se fac “targetat”...nu promiti intregii mase de votanti acelasi lucru...trebuie sa adaptezi promisiunea la fiecare categorie sociala pe care o targetezi. In plus in campaniile electorale curge berea in valuri, sfaraie micii, fierb sarmalele si evident ca toate acestea se distribuie G R A T I S!!!

La europarlamentare amplitudinea pomenilor este mult mai redusa, promisiunile sunt mult mai “subtiri” si atunci pentru ce s-ar duce romanul intr-o zi superba de duminica de iunie la vot, din moment ce nu-i “iese” nimic? Europa-Europa, dar votul e pe bani! Dupa aceea constatam cu surprindere ca nu numai politica interna este extrem de mediocra si ineficienta, dar si cea externa...ca nu avem niciun fel de putere de negociere la nivelul institutiilor UE (Parlamentul European fiind cea mai importanta institutie in acest sens), ca desi suntem a 7 tara din UE ca suprafata, populatie si potential agricol (aspecte care s-ar putea constitui in avantaje majore), totusi nu reusim sa valorificam mai nimic...pe scurt, ca nu avem parte de atat de multe beneficii ca si stat membru UE asa cum ne asteptam inainte de aderare...Mi se pare oarecum normal. Nu vreau sa idealizez celelalte state membre UE, dar este cert ca in urmatorii 5 ani nu se va schimba nimic in bine in relatia Romaniei cu institutiile oficiale ale UE pentru ca noi, spre deosebire de ei, vom fi reprezentati de oameni ca Gigi Becali, Elena Basescu, Daciana Sarbu s.a. Vom fi reprezentati de oameni care au cautat fie o acoperie juridica, fie una pecuniara, care vor ocupa niste posturi “caldute” si care nu vor aduce vreo valoare adaugata...pentru ca nu au cum...pentru ca nu stiu sa faca nimic...pentru ca de fapt nu s-au ales ca sa faca ceva, ci ca sa se asigure dintr-un anumit punct de vedere.

Deci, cu alte cuvinte, in Romania lui 2009 se voteaza pentru prezent (si folosele lui materiale imediate) spre deosebire de Romania anului 2000 cand se vota pentru trecut. Din pacate in acesti 20 de ani nu s-a votat niciodata pentru viitor. Eu cred ca acest lucru ar trebui, de fapt, sa ne ingrijoreze cel mai tare...Ca sa parafrazez sloganul unei campanii publicitare: Viitorul NU suna bine...